Arhive etichetă: pasiune

Fight for passion.

O vezi pe strada. Radiaza de mandrie, nu renunta la visurile ei. O observi dupa felul cum merge, cum calca pamantul sigur si corect, cum nu se teme de nimic. O vezi ratacita si visatoare, ca si cum nu este prezenta acolo, ca si cum este prezenta cu sufletul in alta parte. Se uita la tine in gol. O privesti si vezi ca este diferita, cu un control imens, cu o stapanire de sine, cu un suflet cald si primitor. Si ce daca greseste? Ea nu are frica, ea nu are ce sa piarda. Ea castiga orice batalie. Deschisa si zambitoare, o optimista. Visatoare, nebunatica, in lumea ei. De necontrolat. Spontana. Isi creaza propriul univers si alege cu grija persoanele pe care le invita inauntru. Daca esti invitat, esti un castigator. Printre putinii castigatori de altfel, poti fi mandru, inseamna ca esti special. Ea stie unde vrea sa ajunga. Ea nu se multumeste cu putin. Lupta cu dintii pentru ceea ce isi doreste si uneori o da in bara, cade, ingenuncheaza, se loveste. Se ridica. Niciodata nu sta jos mai mult decat trebuie. Stie ca orice cazatura este un pas inainte. Se gandeste iar la visul ei, simte si traieste prin el. Si-l exprima cu extaz. Adoarme si se trezeste cu el in gand. E ca un drog, e o drogata. Drogata dupa pasiunile ei, de neinteles pentru cei care nu simt viata. Ea simte viata la alt nivel. Si chiar nu cred ca exista un drog mai puternic decat pasiunea. Acel sentiment cand stii ca ai lumea la picioare, cand simti ca poti face orice, cand nu ai nevoie de nimeni ca sa iti spuna ce sa faci si cum sa o faci. Tu stii ce trebuie si o faci bine. Este un foc imens care arde in ea..si arde…si arde.. si cu cat il alimentezi devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum! Cum mentine focul aprins? Cum reuseste?

Anunțuri

M-am pierdut. M-am regasit.

10151915_750421264998455_5038685056733948029_n

Suntem suma clipelor din viata noastra, a momentelor prin care trecem, a iubirilor pierdute, a lectiilor invatate, a incercarilor repetate. Suntem suma a tot ceea ce am ales pana acum. Daca pui cap la cap toate alegerile facute vei ajunge aici. Iti place unde esti? Vrei sa schimbi ceva? O noua sansa poate? Un nou inceput?

Observ din ce in ce mai des ca sentimentul de regret incolteste in fiecare suflet. Prieteni dragi imi povestesc cat de mult regreta alegerile facute. Isi doresc sa se intoarca in timp, sa se afirme, sa fie mai indrazneti, sa iubeasca mai mult, sa ofere mai putin, sa nu poarte o masca. Dar toti ne dorim sa fim fericiti.

Recent 3 persoane mi-au spus cat de mult au regretat. Prima am fost eu. Celelalte doua se cunosc. Sunt persoane minunate pe care le iubesc enorm. Ne-am regasit in sfarsit si am reusit sa ne adunam. Povestindu-ne vietile ne tot intrebam „Unde ne pierdusem in tot acest timp?”. Vestnica si unica intrebare…

Cred ca am aflat care este cea mai mare greseala a omenirii. Nu suntem niciodata noi, cei adevarati, fara masti, fara zambete false, fara minciuni si fara sa ne mintim. Ne credem fericiti cand de fapt nu suntem. Ne pictam viata in roz bombon cu stelute si floricele, cand, de fapt, este gri spre negru cu fulgere si tunete.

Ne straduim mult prea mult sa ii multumim PE ALTII, cand tot ce trebuie sa facem este sa NE multumim PE NOI. Ne consumam pretioasa energie pentru a ne satisface parintii, prietenii, iubitii, amantii, cand, de fapt, tot ce trebuie este sa ne satisfacem PE NOI. Daca tu oferi si oferi si oferi fara sa ai nici macar o pretentie, tie ce iti mai ramane? Iti spun eu ceea ce tu stii deja: nu iti mai ramane ABSOLUT NIMIC.

Desigur ca poti sa oferi non-stop, dar la un moment dat te vei simti gol. Iar daca persoana de langa tine a fost invatata sa primeasca non-stop ea nu va stii ce si cum sa iti ofere in schimb, cum sa te faca sa te simti implinita si gata sa ofere la randul ei. Nu este vina ei ca tu nu ai invatat-o! Nu este vina ei ca tu nu ti-ai exprimat pretentiile si dorintele!

Cresti un copil, il educi si apoi primesti roadele. Daca il vei educa prost dupa ceva timp vei primi exact ceea ce meriti.

La fel este in orice fel de relatie.

Sa luam un exemplu. Traiesti o mare poveste de dragoste si cand iubesti incepi sa oferi si sa oferi si sa oferi. Uitam un lucru esential: cand oferi trebuie sa si primesti! Ne pierdem in relatie, incepem sa il multumim pe cel de langa noi, sa ii facem poftele, sa renuntam la ceea ce ne place si sa nu ne exprimam dorintele. Totul ca sa fie bine, nu? Si apoi cand nu mai putem oferi ne intrebam de ce iubitul/iubita noastra sta cu mainile in san.

De cate ori nu ati auzit replica: „ Am oferit atat de mult, am lasat absolut totul ca sa ii fie lui/ei bine. M-am lasat pe mine, mi-am lasat placerile si dorintele si m-am dat dupa el/ea. Si el/ea ce face? Unde am ajuns? Nu apreciaza. Nu am oferit destul? Ce trebuia sa fac mai mult?”

Si apoi vine marea revelatie. Trezirea la realitate. O palma peste ochi. Un pumn in spate.

Buna dimineata!

„ Parca am fost oarba in tot acest timp. Atatea luni/ ani de relatie ….unde m-am pierdut?”.

Te regasesti?

In viata am primit cativa pumni pe care nu ii voi uita niciodata. M-au schimbat, m-au adus cu picioarele pe pamant. Multumesc persoanelor care mi-au facut acest bine, care m-au batut de mama focului si care au reusit sa ma resusciteze la loc.

Cel mai recent pumn a fost o intrebare care am primit-o atunci cand nu mai stiam pe ce planeta ma aflam: „ Tu stii ce vrei in viata? Daca stii, atunci cum poti sa accepti sa fii calcata in picioare?”.

Si imediat de pe Pluto am ajuns inapoi cu picioarele pe Pamant.

Si nu am mai acceptat sa fiu calcata in picioare. Si mi-a fost atat de bine incat nu as mai accepta acest lucru niciodata.

Si m-am impus si mi-am exprimat pretentiile. Mi-am vazut de mine, m-am pus pe primul plan si nu m-am mai uitat pe undeva prafuita cum faceam inainte. Si imi este atat de bine !!!

Cand iti aduci aminte cine esti si ceea ce meriti cu adevarat nu ai cum sa pierzi. Cand ai pretentii la un moment dat primesti tot ceea ce iti doresti. Trebuie doar sa risti, trebuie doar sa ai curajul sa ceri.

Ne pierdem pentru ca nu stim de fapt cine suntem cu adevarat. Nu stim ce ne dorim, nu ne cunoastem adevarata valoare, ne multumim cu putin.

Zi de zi imi pun aceeasi intrebare: „De ce sa te multumesti cu putin cand poti avea totul?”.

Dupa ce citesti acest articol sper sa ai aceeasi revelatie pe care o am si eu.

Si sper sa nu mai uiti cine esti cu adevarat.