Arhive etichetă: iubire

Fire in my soul.

5605f920db8a8bf722da3342393477d3
Te-ai ars vreodata?

E ca un foc ce arde in mine….si arde si arde…si cu cat il alimentez si mai mult devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum!

Tot ce imi doresc in acest moment este sa creasca din ce in ce mai mult, sa nu se stinga niciodata, sa fie intr-o continua explozie. Putem noi oare sa ne mentinem vesnic aprinsi? Putem noi oare sa hranim mereu acest foc? De unde gasim proviziile necesare? Nu vom obosi niciodata?

Cautarea poate fi chinuitoare…

Uneori cea mai mica scanteie poate crea flacara cea mai mare. Niciodata sa nu subestimezi puterea unui om, nu poti stii niciodata ce vulcan mocneste inauntru. Si sa il faci sa erupa? Nu cred ca iti doresti asta. Ca si in natura, vulcanii care au fost ani de zile inactivi pot provoca cele mai mari pagube, pot produce cele mai mari explozii.

Eu numesc acest foc pasiune. Este chiar simplu, din pasiune se nasc cele mai frumoase povesti. Oamenii au facut cele mai mari nebunii, au creat cele mai mari inventii si au avut viata la care au visat si toate aceste lucururi doar din pasiune.

Sigmund Freud a spus ca tot ceea ce facem izvoraste din doua motive: pasiunea si dorinta de marire ( realizare persoanala).

De aceea numa pot gandi la nimic altceva.

Ai fost vreodata pasionat de ceva anume? De cariera ta, poate. De o femeie geniala pe care ai pus ochii, de arta, de muzica, de lumea ciudata si neinteleasa, de fiecare barbat care a aparut in viata ta. Ai simtit asta macar o singura data?

Oare vedem noi in fiecare persoana potentialul ascuns? Focul ce se ascunde in fiecare? Il observam? Reusim sa il aprindem? Si daca ne uitam putin in jur observam ca oamenii prefera direct sa incendieze cladiri decat sa aprinda betisoare.

Macar o singura data sa lasam grijile, nimicurile lumii si sa ne uitam putin in sufletul nostru. Stinge lumina, pune o melodie care te inspira pe fundal, concentreaza-te, inchide ochii, simte-te. Simte-ti focul, cat de puternic este, cat mai trebuie alimentat? De unde porneste? Cine il alimenteaza si cine il poate stinge?

Si ce imi place cel mai mult este ca din pasiune se naste iubirea. Si ce este mai frumos pe lumea aceasta decat sa fii vesnic indragostit?

Anunțuri

Prea multi bani, prea putin suflet.

eeb1f5c5416a9cdcb484d8b1b4ae1bed

Care este scopul vietii noastre? Ce ne dorim cel mai mult? Sa avem trei case cu vila si piscina si daca se poate inca doua case de vacanta ( una la mare si una la munte ca ne plictisim daca stam intr-un loc prea mult). Trebuie neaparat sa mai avem si cel mai nou model de telefon mobil, sau mai nou i se spune smartphone, ca altfel nu suntem la moda. Mergi pe strada, iti suna telefonul si iti scoti un nokia de acum 5 ani si lumea incepe sa te catalogheze, iti pune imediat  eticheta de „FRAIER” pe frunte. Totusi, ce e mai smecher decat sa ai un telefon de ultima generatie? Va zic eu, sa vorbesti la telefonul super super smart in noua ta masina luxoasa pe care ai dat o avere. Cu banii aia infintai trei centre de plasament, dar asta e doar o mica paranteza, nu o baga in seama. Cand iesi din masina trebuie sa fii imbracat din cap pana in picioare cu haine de firma. Este ca o lege nescrisa. Cine mai intra in magazine outlet? Fake-uri! Rusine!!! Traim in generatia in care eticheta iti puncteaza valoarea. Nu mare mi-ar fi mirarea ca peste un an sau doi sa vezi oameni umbland cu etichetele de la haine dupa ei.

Bun, sa nu pierdem randul. Ai casa, cel mai super smart telefon posibil, masina ultra smechera si haine de firma. Cobori din masina si unde mergi? In cafenele, cluburi, sau la liceu/facultate ( remarcati ca am pus liceul/facultatea pe al treilea loc). Ca valori dupa cine te ghidezi? Presupun ca plasma gigantica de pe perete o folosesti non-stop pentru a te uita la TV, deci ti-ai gasit si modelele de prostie in viata. Gata, pachetul este complet, esti la moda, in trend, ai nota 200 la smecherie si nota -200 la moralitate.

Ce-i aia a fi moral? A avea adevarate valori in viata? A avea caracter, personalitate, intelepciune? A nu umbla dupa turma? Bazaconii…n-am auzit in viata mea de astea. Asa e. N-ai auzit. Multi n-au auzit sau fac pe surzii. Prostia duhneste peste tot si imi provoaca o stare de nervozitate numai cand vad ca turma se mareste din ce in ce mai mult. Toti se ghideaza dupa ideea „ Daca ala are ce eu sunt mai prost sa n-am?”…”Daca ala face asa ce eu sunt mai prost sa nu fac?”. Ti-as spune eu cum esti, dar probabil te-ai supara pe mine. Si m-ai injura, o, da! Pentru ca limbajul a decazut si caracterele infecte s-au inmultit.

In ziua de astazi sunt putine exceptii. Si ce-i si mai amuzat este ca cei din turma ii vad anormali fix pe aia care sunt exceptii! Care saracii au mai ramas normali si pe doua picioare. Turma se taraste pe pamant si cand vad unu care sta drept si inca isi are coloana vertebrala intacta se uita la el si spune „ Ia uite ce prost el nu stie sa se tarasca!”. Mai cu un picior in groapa, mai cu unul pe unde trebuie, dar macar exceptiile observa ce este anormal, adica TOT! Ca sa rezum as putea spune : CE ESTE ANORMAL A DEVENIT NORMAL.

Inchideti televizorul ala care va infecteaza si va indobitoceste. Ganditi-va putin la voi, cine sunteti? Unde ati ajuns? Respirati aer curat, mergeti intr-un loc aerisit si priviti atent cerul. De cand nu ati mai meditat? Mergeti pe plaja si priviti cata frumusete este in fata voastra! Cururile goale la care va holbati 24/24 nu o sa va ajute cu nimic. Cititi o carte, orice carte! Puteti incepe cu dictionarul ( incercati si varianta online daca tot sunteti asa dependenti de tehnologie).

Vad pe zi ce trece baieti superbi si frumosi pe care i-a inzestrat Dumnezeu cu atatea calitati, dar cand deschid gura imi vine sa o iau la fuga. ESTE EPIDEMIE DE PROSTIE. Ce sa mai vorbesc eu de valori morale, de meditatie, de liniste sufleteasca? Cu cine?

La fel si in cazul domisoarelor. Pur si simplu ma uimesc cat de fraiere pot fi unele fete care la frumusetea lor ar putea avea tot ce le trebuie ( daca si-ar dezvolta si inteligenta). Dar nu, ele prefera sa stea in mediocritate, in limbajul indecent, le place panarama si desfraul si totodata isi doresc un baiat cuminte, care sa le iubeasca si sa le inteleaga. Oare ce baiat cuminte ar lua o fata de genul acesta? Frumusetea este trecatoare, cu toti o stim chiar daca nu o recunoastem. Ce ramane in urma? Sufletul. Si de un suflet superb nu te poti plictisi niciodata.

Legea atractiei este una dintre cele mai puternice legi de pe planeta. Niciodata nu mi-a placut fizica, dar mereu am iubit atractia dintre persoane. Atragem persoanele care ne aseamana, fie ca vrem, fie ca nu. Suntem media celor 6 persoane cu care petrecem cel mai mult timp. Daca noi suntem niste inculti, materialisti, coordonati de bani, atunci cu siguranta cercul nostru va cuprinde persoane care au aceleasi valori si cred in aceleasi idei ca si noi. Legea atractiei  este rezultatul formarii turmei. Si turma se inmulteste pe zi ce trece. Daca noi suntem persoanele care inca stim ce inseama VALORI MORALE atunci atragem persoanele cu aceleasi valori ca si ale noastre. Adevarat, este mai greu deoarece sunt mai putine. Dar din cauza asta se numesc exceptii,nu?

Hai sa nu inmultim turma, ce spuneti de asta?

Hai sa fim exceptii.

Hai sa nu ne pierdem sufletul.

Si barbatii plang, cateodata, din iubire…

10259945_770581776309385_8782520270466917142_n

Cand i-am cunoscut pe X, Y si pe Z nu am stiut ce suflet minunat aveau. Nu mi-a trecut niciodata prin minte cat de iubitori pot fi. Superbe persoane, ii ador, ii iubesc. Aveam impresia ca doar femeile pot iubi enorm, ca doar ele pot suferi, ca noi suntem singurele care putem fi empatice. Ei mi-au rasturnat toate ideile despre proastele presupuneri ale mele ca barbatii nu ar avea suflet. Ba au! Si inca unul foarte mare.
Este adevarat ca le este greu sa il arate. La primele intalniri, primele luni in care inca va cunoasteti nu vor da niciodata cartile pe fata. Nici sa nu te astepti ca ei sa iti vorbeasca de fostele relatii, nu o vor face. Ei sunt calculati in tot ceea ce fac si iau totul ca atare. Ei sunt simpli.

Barbatii sunt simpli, iar femeile sunt complicate. Complet adevarat.

Dar simplitatea lor este atat de frumoasa!

Ne uitam prea mult la ambalaj si nu reusim sa observam interiorul. Este adevarat ca ei renunta prosteste cand nu stiu ce vor, ca sunt mereu in cautari, ca insala si fac aia si aia si aia. DAR NOI NU FACEM?

De ce femeile se victimizeaza atat? Saracutele de ele, uite ce le-au facut dobitocii astia de barbati. Analfabeti, prosti, porci, retardati, curvari.

Serios? Probabil unul dintre cei de mai sus chiar te-a iubit. Si a suferit pentru tine. Si tu nu aveai ochi si urechi pentru el. Si te-ai dus unde te-au tinut picioarele, dar cat mai departe de el.

De cate ori nu i-ai dat tu papucii lu unu?

De cate ori nu ti-ai batut si tu joc de barbati, poate fara sa vrei?

De cate ori te-ai aruncat intr-o relatie desi stiai ca nu e ceea ce iti trebuie?

De cate ori nu te-ai uitat si tu in curtea vecinului?

La prietenul lui cel mai bun? Si da, probabil ca era de zece ori mai bun decat iubitul tau.

Iti placea, nu?

Deci gata, terminam cu victimizarea!

Ce ii face pe barbati sa iubeasca? Sa sufere dupa o  femeie? Sa le topeasca inima de gheata?

Cand el o gaseste pe EA nimic nu ii mai sta in cale. Si chiar daca vor avea o relatie superba impreuna, si chiar daca vor ramane doar prieteni sau nu se vor mai intalni niciodata, el tot va suferi.

Cand X, Y si Z au plans am simtit  in acel moment ca toate zidurile dintre noi au fost daramate. Nu conteaza pentru ce au facut-o, cum au facut-o, in ce mod si in ce moment. Este minunat sa vezi cum un barbat este vulnerabil in fata unei femei. Ei au avut incredere in mine si au dat toate cartile pe fata, iar eu i-am iubit de zece ori mai mult.

Imi doresc ca barbatii sa nu mai fie atat de reticenti si sa inteleaga ca noi ii iubim pentru ceea ce sunt, pentru ca isi arata sentimentele in fata noastra, pentru ca sunt superbi in orice moment al zilei: cand plang, cand rad, cand sunt somnorosi, cand sunt fricosi, cand ne apara, cand ne saruta, cand sunt nervosi si lista poate continua.

DA! Sunteti superbi si aveti o inima imensa.

Si imi pare rau ca nu stim cum sa va apreciem. Cand ne oferiti totul pe tava si noi facem mofturi, cand strambam din nas la orice mic gest, cand nu ne convine nimic, cand suntem geloase prosteste, cand va epuizam de puteri si de resurse si inclusiv de bani. Cand suntem orice in afara de a fi femeia iubita de langa voi. Imi pare sincer rau.

Stiu ca sunt multe femei care probabil nu sunt de acord cu asta, probabil nu l-au gasit pe „EL”, pe cel potrivit, probabil au trecut printr-o despartire, sau probabil au un trecut mult prea dezastruos. Eu merg pe o idee geniala (din punctul meu de vedere) : atata timp cat daruiesti iubire neconditionat, vei primi iubire neconditionat. Poate ca acum sunt in genunchi, sfasiata, trista, plansa, dar in curand voi fi bine. Nu trece o zi fara sa nu ofer iubire pentru ca nu pot trai altfel. Fara iubire ma simt goala. Atata timp cat intelegem ca fiecare om este diferit putem sa ne impacam cu ideea ca nu toti oamenii ne aleg pe noi. Dar nici TU nu i-ai ales pe toti !!!!!!!!!!

Iubeste neconditionat si la un moment dat va veni barbatul care iti va inapoia inzecit iubirea.

Si voi, barbati superbi, iubiti neconditionat in continuare. Sunt femei superbe care va asteapta cu bratele deschise.

Poveste adevarata

3642555-R3L8T8D-650-7530605-R3L8T8D-600-2

Aseara m-a sunat un prieten. Cum am raspuns am stiut tot. Stiam ce se intamplase de cum a spus primul cuvant : „Alo”. A iubit. Si la fel ca fiecare barbat a iubit mult si a aratat putin. Dupa multe certuri ea plecase si nu dorea sa se mai intoarca. Desi nu iubea certurile dintre ei, el inca mai credea in relatie, credea in ea, in inocenta ei, in jocul de zambete care i se intiparea mereu pe fata. Credea, dar nu a incercat sa o intoarca din drum. Orgoliul prea mare l-a indrumat sa-i fie barbat mai intai, iar apoi sa-i fie iubit. A lasat-o sa plece si ea, ca fiecare femeie, a plecat. Femeia pune un barbat la test, dar barbatul nu pricepe asta si pica examenul vietii lui. El a picat examenul.

Mi-a povestit la telefon cum ii este dor, cat de mult ii este dor, cat de mult o vrea. M-a implorat sa ii dau un sfat asa ca i-am spus sa aleaga dintre orgoliu sau iubire. A ales orgoliul.

Dupa o luna de la conversatie m-a sunat o prietena. Printre suspine mi-a spus ca a gresit, ca a fost copila si ca vrea sa dea timpul inapoi. „L-am vazut in masina cu alta. Era fericit, radea. De cand ne-am despartit am tinut legatura, dar nu am mai vorbit niciodata de „noi” ca si posibila relatie. Atunci l-am sunat si l-am privit drept in ochi. M-a privit zece secunde, apoi si-a inchis telefonul si a accelerat. Abia acum simt ca am pierdut lupta…”

Am ascultat atenta. Puteam sa ii povestesc de el, de telefon, de dor, de iubire pierduta. Puteam sa ii spun orice, dar am ales o simpla intrebare : „Ce iti doresti acum?”

„Imi doresc sa nu mai existe orgoliu.”

Cum agata baietii in 2014

524533_739628012744447_1403669925_n

Ce trebuie sa intelegem este ca baietii au doua job-uri: primul este locul de munca, iar al doilea este femeia. Nu stiu cum este primul, dar al doilea stiu sigur ca este full time.
Noi, femeile, suntem satule de povesti si vrajeli, de minciuni si ocolisuri, iar ei stiu EXACT ce ne trebuie, cand ne trebuie si in ce masura sa ne ofere acest lucru. Spun vorbele perfecte la momentul potrivit.
Ei stiu ce iti doresti tu, iar daca tu nu esti sigura de ceea ce meriti sa obti vei cadea prada vorbelor superbe.
Recent am fost abordata de un necunoscut. Abordarea lui era ceva de genul : „Buna! Stiu ca nu ma cunosti, imi pare rau ca ma bag asa in seama, dar eu sunt mai direct de fel. Esti foarte draguta.”
Deocamdata suna perfect, nu-i asa?
„Stiu ca uneori nu este bine sa fii asa direct, dar sunt sigur ca esti satula de povesti si de vrajeli si nu cred ca este cazul sa le aplic. Ideea este ca poate vorbim si daca este ok si pentru tine iesim la un suc sa ne cunoastem mai bine.”
Urmeaza partea bomba.
“Sunt genul de baiat linistit, nu beau, nu fumez, nu trag pe nas, iubesc sincer, nu insel, pot doar sa fiu eu si la final tu sa tragi concluziile.”
Daca mai arata si bine as fi spus ca a dat norocul peste mine. Am gasit barbatul perfect si nici nu a trebuit sa ma straduiesc prea mult. Mi-a picat din cer!
Raspunsul meu a fost ceva de genul acesta: “Buna, daca incercai sa aplici pentru un job probabil ai fi avut o sansa. A sunat ca un interviu de angajare straduindu-te sa imi demonstrezi cat de superb esti pentru a obtine postul. Imi pare rau, dar nu l-ai obtinut. Poti incerca in alta parte poate vei avea mai mult noroc.”
Treaba lui era sa obtina o intalnire, ceea ce a si recunoscut. El aplica pentru o intalnire. Job-ul lui era cel de a obtine intalniri. Si-a facut jocul de cuvinte pentru a avea o sansa, iar in caz ca o primea isi facea jocul de cuvinte in continuare pana primea ceea ce isi doreste. Iar apoi?
Este ca o lectie invatata pe derost si spusa iar si iar si iar . Avea discursul de “agatat” pregatit de acasa. L-am intrebat daca acest stil de abordare cucereste multe femei, iar raspunsul a fost pe masura : “Pana acum a mers foarte bine.”
Credule. Fraiere. Sau poate au dorit sa ii ofere “job-ul” sa vada ce este de capul lui. Pun pariu ca au plecat dezamagite.
Lectiile invatate de acasa ma lasa reci. Nu mai suntem la scoala sa le spunem in fata profesorului pentru a suna cat mai real si increzator posibil. Am crescut, ne-am maturizat si ne dorim ca cel de langa noi sa renunte la vrajeli. A folosit psihologia inversa, imi spunea “ sigur esti satula de vrajeli”, dar el doar atat imi putea vinde. Ma facea sa am incredere in el, cand tot ce imi spunea erau aceleasi vorbe rostite de prea multe ori la prea multe fete.
Si el a continuat, iar in zece minute pot spune ca il cunosteam perfect. “ Sunt asa, asa si asa. Pot face asta, asta si asta. Mai am asta, asta si asta. E alegerea ta daca vrei sa ne cunoastem.”
De ce te-as mai cunoaste daca in zece minute mi-ai oferit tot?
Pentru a atrage o fata trebuie sa O FACI sa isi doreasca sa te cunoasca. Trebuie sa O FACI sa isi puna intrebari despre tine, sa ii starnesti curiozitatea. La fel si in cazul baietilor. Daca ne oferiti totul pe tava, unde mai este farmecul? Misterul?
Eu vreau farmec si mister. Tu ce vrei?
Genul acesta de baieti cu discursul pregatit de acasa este peste tot si partea proasta este ca o groaza de fete sunt pur si simplu legate la ochi si cred ca l-au gasit pe Fat-Frumos. Iar daca tu, printesa din povesti nu ii cazi la picioare, Fat-Frumos merge mai departe spre alta poveste pentru a cuceri alta printesa.
Isi fac bagajele, isi impacheteza castelul si calul alb si pleaca. Sa fii bucuroasa ca a plecat!
Societatea poarta o masca. Spune-I “la revedere” si incearca in alta parte scumpo. Nu te lasa fermecata de “masca” pe care aproape toti o folosesc.
Asteapta-l pe cel care este intradevar diferit. Asteapta exceptia.
Fii tu o exceptie.

M-am pierdut. M-am regasit.

10151915_750421264998455_5038685056733948029_n

Suntem suma clipelor din viata noastra, a momentelor prin care trecem, a iubirilor pierdute, a lectiilor invatate, a incercarilor repetate. Suntem suma a tot ceea ce am ales pana acum. Daca pui cap la cap toate alegerile facute vei ajunge aici. Iti place unde esti? Vrei sa schimbi ceva? O noua sansa poate? Un nou inceput?

Observ din ce in ce mai des ca sentimentul de regret incolteste in fiecare suflet. Prieteni dragi imi povestesc cat de mult regreta alegerile facute. Isi doresc sa se intoarca in timp, sa se afirme, sa fie mai indrazneti, sa iubeasca mai mult, sa ofere mai putin, sa nu poarte o masca. Dar toti ne dorim sa fim fericiti.

Recent 3 persoane mi-au spus cat de mult au regretat. Prima am fost eu. Celelalte doua se cunosc. Sunt persoane minunate pe care le iubesc enorm. Ne-am regasit in sfarsit si am reusit sa ne adunam. Povestindu-ne vietile ne tot intrebam „Unde ne pierdusem in tot acest timp?”. Vestnica si unica intrebare…

Cred ca am aflat care este cea mai mare greseala a omenirii. Nu suntem niciodata noi, cei adevarati, fara masti, fara zambete false, fara minciuni si fara sa ne mintim. Ne credem fericiti cand de fapt nu suntem. Ne pictam viata in roz bombon cu stelute si floricele, cand, de fapt, este gri spre negru cu fulgere si tunete.

Ne straduim mult prea mult sa ii multumim PE ALTII, cand tot ce trebuie sa facem este sa NE multumim PE NOI. Ne consumam pretioasa energie pentru a ne satisface parintii, prietenii, iubitii, amantii, cand, de fapt, tot ce trebuie este sa ne satisfacem PE NOI. Daca tu oferi si oferi si oferi fara sa ai nici macar o pretentie, tie ce iti mai ramane? Iti spun eu ceea ce tu stii deja: nu iti mai ramane ABSOLUT NIMIC.

Desigur ca poti sa oferi non-stop, dar la un moment dat te vei simti gol. Iar daca persoana de langa tine a fost invatata sa primeasca non-stop ea nu va stii ce si cum sa iti ofere in schimb, cum sa te faca sa te simti implinita si gata sa ofere la randul ei. Nu este vina ei ca tu nu ai invatat-o! Nu este vina ei ca tu nu ti-ai exprimat pretentiile si dorintele!

Cresti un copil, il educi si apoi primesti roadele. Daca il vei educa prost dupa ceva timp vei primi exact ceea ce meriti.

La fel este in orice fel de relatie.

Sa luam un exemplu. Traiesti o mare poveste de dragoste si cand iubesti incepi sa oferi si sa oferi si sa oferi. Uitam un lucru esential: cand oferi trebuie sa si primesti! Ne pierdem in relatie, incepem sa il multumim pe cel de langa noi, sa ii facem poftele, sa renuntam la ceea ce ne place si sa nu ne exprimam dorintele. Totul ca sa fie bine, nu? Si apoi cand nu mai putem oferi ne intrebam de ce iubitul/iubita noastra sta cu mainile in san.

De cate ori nu ati auzit replica: „ Am oferit atat de mult, am lasat absolut totul ca sa ii fie lui/ei bine. M-am lasat pe mine, mi-am lasat placerile si dorintele si m-am dat dupa el/ea. Si el/ea ce face? Unde am ajuns? Nu apreciaza. Nu am oferit destul? Ce trebuia sa fac mai mult?”

Si apoi vine marea revelatie. Trezirea la realitate. O palma peste ochi. Un pumn in spate.

Buna dimineata!

„ Parca am fost oarba in tot acest timp. Atatea luni/ ani de relatie ….unde m-am pierdut?”.

Te regasesti?

In viata am primit cativa pumni pe care nu ii voi uita niciodata. M-au schimbat, m-au adus cu picioarele pe pamant. Multumesc persoanelor care mi-au facut acest bine, care m-au batut de mama focului si care au reusit sa ma resusciteze la loc.

Cel mai recent pumn a fost o intrebare care am primit-o atunci cand nu mai stiam pe ce planeta ma aflam: „ Tu stii ce vrei in viata? Daca stii, atunci cum poti sa accepti sa fii calcata in picioare?”.

Si imediat de pe Pluto am ajuns inapoi cu picioarele pe Pamant.

Si nu am mai acceptat sa fiu calcata in picioare. Si mi-a fost atat de bine incat nu as mai accepta acest lucru niciodata.

Si m-am impus si mi-am exprimat pretentiile. Mi-am vazut de mine, m-am pus pe primul plan si nu m-am mai uitat pe undeva prafuita cum faceam inainte. Si imi este atat de bine !!!

Cand iti aduci aminte cine esti si ceea ce meriti cu adevarat nu ai cum sa pierzi. Cand ai pretentii la un moment dat primesti tot ceea ce iti doresti. Trebuie doar sa risti, trebuie doar sa ai curajul sa ceri.

Ne pierdem pentru ca nu stim de fapt cine suntem cu adevarat. Nu stim ce ne dorim, nu ne cunoastem adevarata valoare, ne multumim cu putin.

Zi de zi imi pun aceeasi intrebare: „De ce sa te multumesti cu putin cand poti avea totul?”.

Dupa ce citesti acest articol sper sa ai aceeasi revelatie pe care o am si eu.

Si sper sa nu mai uiti cine esti cu adevarat.