Arhive etichetă: hope

The sky is the limit ?

Si tu unde te opresti? Unde spui stop? Gata, a ajuns? Mai poti duce? Renunti? Te plangi si nu mai vrei sa te ridici. De ce? Probabil pentru ca daca ti-ai pune in minte sigur ai reusi sa o faci. Pentru ca avem puterea sa facem absolut orice ne dorim.

Corpul este ghidat de minte, iar mintea este ghidata de inima. O inima de luptator mereu va invinge.

Poti reusi absolut tot ceea ce iti propui, cu conditia sa nu renunti. Unii isi pun in minte sa faca rau, sa omoare, sa distruga, si ghici ce? Chiar reusesc. Pentru ca asta este scopul lor, dorinta lor, obiectivul lor.

Din fericire mai este o categorie. Oameni care isi pun inima pe tava in slujba binelui. Eu ii numesc salvatori. In primul rand se salveaza pe ei si in al doilea rand salveaza si alte persoane. Acesti oameni creeaza ceva frumos, pun accentul pe dezvoltare si nu pe prostie. Ei nu cunosc cuvantul „limita”.

Dar ce mare prostie este pe lumea asta! Deschizi ochii si esti inundat de incultura si desfrau. Unii o numesc dezumanizare. As fi de acord, desi recunosc este prea trist cand vezi cat de influentabili suntem. Am cam uitat cum sa luptam si in ultimii ani prea mult ne multumim cu ceea ce ni se ofera. Parca ne place din ce in ce mai mult cuvantul „limita”. Ne place sa fim limitati. Problema este ca am ajuns sub nivel.

Dar care este nivelul? Nici asta nu mai stim. Fiecare isi impune anumite bariere in viata pe care trebuie sa le depaseasca mai devreme sau mai tarziu. Unii sa spunem ca  reusesc abia la 80 de ani sa depaseasca prima lor bariera. Il numim progres? Pentru ei da, este unul foarte mare.

E doar un exemplu trist. Din fericire nu suntem toti la fel. Asta este partea frumoasa, diferentele dintre fiecare persoana. Suntem unici si de aceea reusim sa ne separam cumva. Sunt multe diferente, dar toate se invart in jurul la una singura:

Unele persoane stiu ce inseamna „ a te limita”, iar alte persoane nu au auzit in viata lor de acest cuvant.

Anunțuri

Arta de a darui

Cand totul este gri si nu mai vedem nici macar la 2 m distanta, cand suntem orbiti si surzi, cand viata pare o continua lupta exista o solutie de scapare, de evadare: arta de a darui.

Am invatat de mici ca lumea este faurita din iubire. Cea mai importanta lectie invatata este cea a iubirii. Suntem ceea ce simtim, ceea ce gandim, ceea ce vorbim. Cuvintele prind viata, sentimentele creaza lumi magice, conexiunie dintre oameni devin din ce in ce mai puternice. Se amplifica, devenim mai buni, mai inimosi, mai calzi, mai oameni.

Nu mai exista ura si razbunare, suntem prieteni cu toti cei care ne-au injosit si toti cei care ne-au facut sa suferim sunt fratii nostrii. Poate ca ar trebui sa fie mereu Craciunul, poate asa lumea nu s-ar mai dezintegra.

A iubi este lucru mare. Fara aceasta arta nimic nu ar mai avea sens. Din iubire facem tot. Pasiunile noastre izvorasc din iubire, cele mai inovatoare lucruri au avut ca rod iubirea muncii, familiile sunt intretinute doar din acest foc care arde vesnic fara oprire. Si cum il alimentam?

Este chiar simplu, daca iubim, daruim. Vedem ceea ce este frumos in jurul nostru, iar frumusetea ne face sa oferim din ce in ce mai mult. Daruim un zambet fugar in autobuz, o floare rupta din gradina vecinului unei necunoscute, un sarut neasteptat, o imbratisare, o lacrima. Daruim pentru a ne face mai buni, mai feiriciti. Ne daruim pe noi altor persoane, daruim sfaturi, povesti de viata, sentimente si incercari. Daruim informatii si juraminte. Nu totul se rezuma la bani, masini si telefoane, nu toti ne dorim case si bijuterii. Nu orice femeie isi doreste pantofi si genti. Cardul de credit este rece si dur. Noi avem nevoie de cadura, suntem fauriti sa ne jucam cu focul. Si doar sufletul nostru are cheia. O persoana care iubeste si se ofera are lumea la picioare.

Fight for passion.

O vezi pe strada. Radiaza de mandrie, nu renunta la visurile ei. O observi dupa felul cum merge, cum calca pamantul sigur si corect, cum nu se teme de nimic. O vezi ratacita si visatoare, ca si cum nu este prezenta acolo, ca si cum este prezenta cu sufletul in alta parte. Se uita la tine in gol. O privesti si vezi ca este diferita, cu un control imens, cu o stapanire de sine, cu un suflet cald si primitor. Si ce daca greseste? Ea nu are frica, ea nu are ce sa piarda. Ea castiga orice batalie. Deschisa si zambitoare, o optimista. Visatoare, nebunatica, in lumea ei. De necontrolat. Spontana. Isi creaza propriul univers si alege cu grija persoanele pe care le invita inauntru. Daca esti invitat, esti un castigator. Printre putinii castigatori de altfel, poti fi mandru, inseamna ca esti special. Ea stie unde vrea sa ajunga. Ea nu se multumeste cu putin. Lupta cu dintii pentru ceea ce isi doreste si uneori o da in bara, cade, ingenuncheaza, se loveste. Se ridica. Niciodata nu sta jos mai mult decat trebuie. Stie ca orice cazatura este un pas inainte. Se gandeste iar la visul ei, simte si traieste prin el. Si-l exprima cu extaz. Adoarme si se trezeste cu el in gand. E ca un drog, e o drogata. Drogata dupa pasiunile ei, de neinteles pentru cei care nu simt viata. Ea simte viata la alt nivel. Si chiar nu cred ca exista un drog mai puternic decat pasiunea. Acel sentiment cand stii ca ai lumea la picioare, cand simti ca poti face orice, cand nu ai nevoie de nimeni ca sa iti spuna ce sa faci si cum sa o faci. Tu stii ce trebuie si o faci bine. Este un foc imens care arde in ea..si arde…si arde.. si cu cat il alimentezi devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum! Cum mentine focul aprins? Cum reuseste?

Despre sistemul de invatamant infect.

Suntem un sistem care se bazeaza pe ideea de memorare. Cu cat bagi in tine cat mai multa informatie in timpul cel mai scurt cu atat esti cel mai destept ( asta spun unii). Eu as spune ca se numeste prostie. Sistemul de invatamant ne pregateste pentru viata? Ne arata drumul cu adevarat? Ce ne place sa facem? Ce SIMTIM ca trebuie sa facem in viata? Unde ne este locul? Imi pare atat de rau ca verbul „ a simti” incepe din ce in ce sa fie uitat. Sistemul doreste sa construiasca mase de oameni inundati de informatii, dar care nu simt. Roboti in devenire, asta vom ajunge, dar acesta este cu totul alt subiect.

Sa revenim la acest sistem inapt sa ne formeze caracterul. Invatam si ne chiunim sa memoram niste materii, lectii, carti, eseuri care un ne vor folosi absolut deloc in viata ( poate doar o sa ne prosteasca si mai rau). De exemplu, daca trecem putin prin materia de bac la romana vom observa ca, in secolul XXI, cand tehnologia este in plina floare noi despre ce invatam? Despre tarani, pamant, avere, puterea banului, crime, limbaj neadecvat, mentalitati gresite, idei preconcepute, promovandu-se ideea de om fara principii,egoist,inapt, care merge prin viata fara a evolua. Mai mult de atat, sistemul infect ne obliga practic sa visam si noaptea aceste lucruri care sunt cu totul nefolositoare pentru ce? Pentru a avea o diploma. Se promoveaza prostia, suntem cu totii prosti cu diplome. Eu am teancuri de diplome, dar le-am aruncat intr-un colt ( nici macar nu mai stiu pe unde sunt) si le-am lasat acolo. La ce imi folosesc? Cu ce ma ajuta? Cand o sa vorbesc cu un om o sa ii arat „Uite eu am diploma in comunicare si PR!”. Nu, nu imi vor folosi la nimic,nu ma vor reprezenta. In loc sa avem materii care sa ne dezvolte intradevar si sa ne mai lumineze( macar putin ca sasa suntem cazuti in groapa de mult timp), noi invatam ca A l-a omorat pe Y ( in detaliu chiar ) si ca B are patima avutiei si este un escroc si un egoist, si ca C este mare smecher si a inselat-o pe W, care a mai facut si un copil necasatorita si probabil copilul i-a murit la scurt timp. Nu pot sa pricep. Se promoveaza incultura si prostia si noi chiar trebuie sa invatam despre aceste lucruri. De fapt, pot sa pricep. Ei nu doresc ca noi sa evoluam pentru a putea sa creeze marionete gata de manipulat. Si cand spun „EI” va las pe voi sa va ganditi la cine ma refer.

Sa ne folosim putin imaginatia. Ce spuneti sa avem la liceu/ scoala generala/ facultate chiar ore/ cursuri despre : INTELIGENTA EMOTIONALA

TIPURI DE CARACTERE/ CUM SA NE CUNOASTEM CAT MAI BINE

TESTE DE PERSONALITATE

PUTEREA CONVINGERII

CUM SA TE COMPORTI CORECT IN SOCIETATE

GESTIONAREA RESURSELOR (si nu ma refer doar ma cele financiare)

ENERGII/ PUTEREA SPIRITUALA

PARAPSIHOLOGIE

UN CURS DESPRE ADEVARATELE VALORI

DESPRE CEI 7 ANI DE ACASA !!!!!!!!!!!!!!!!!!

CUM SA VORBESTI IN PUBLIC

EVOLUTIE

Si multe multe altele. Cum suna? A, da. Suna ireal.

Ganditi-va daca luam o clasa de a V-a si ii formam punand bazele (treapta cu treapta) unui caracter solid in urma acestor ore, acea generatie va stii ce inseamna lupta, puterea, moralitatea si respectul. Incearca sa schimbi tu ideile unui om de 60 de ani. Poti? Cu greu, aproape imposibil. Incearca sa formezi un copil oferindu-i mediul de care are nevoie si o sa observi schimbarea. Generatiile se formeaza de micute. Nu sunt contra invatatului. Din contra sunt pro cultura si dezvoltare in toate domeniile posibile. Eu sunt contra sistemului infect in care noi ne vom creste copilasii. Macar materia de limba romana ar putea fi putin modificata, modernizata, actualizata. Liceul nu ne formeaza, doar ne indobitoceste. Este crud, dar adevarat. O persoana care nu se cunoaste, care este vulnerabila imediat va intra in gloata de prostie care duhneste pe holurile liceului. Imi este frica sa ma gandesc ca eu imi voi educa intr-un mediu copilul, iar scoala/liceul il va prosti. Ma uit la generatiile din urma, boboceii micuti care vin si nu ma mai regasesc. Oh, Doamne cat de mult pret se pune pe exterior, pe trup, pe carcasa, pe materie. Sufletul? Unde e sufletul? Si ne intoarcem la verbul „a simti”.

Sincer, imi este frica de ziua in care nu ma vor mai misca lucrurile care mi se par anormale. Imi este frica de ziua in care anormalul sa mi se para normal. Este greu sa fii cum trebuie, sa iti menti coloana vertebrala intr-o lume in care prostia, barfa, invidia, egoul predomina. Imi este frica de ziua cand nu o sa mai simt. Sper din tot sufletul ca acea zi sa nu  vina niciodata.

Oameni mici, fapte mari.

603917_10151605454987035_1708323728_n

Eu am doua familii. Am fost binecuvintata de Dumnezeu sa intalnesc in viata oameni minunati, oameni superbi, oameni luptatori. Cu totii suntem luptatori, temerari, neinfricati, cu o pofta maxima de viata. Noi nu avem timp de pierdut. Timpul pentru noi este cel mai de pret lucru,iar noi am realizat ca o data ce ratam un moment il pierdem pe vecie. Si cum am putea noi sa pierdem vreo ocazie? Ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare minut, de fiecare secunda. Am fost invatati sa pretuim viata. Poate ca acesta este cel mai minunat lucru pe care l-am invatat , un lucru pe care nu multi il stiu, nu multi il contientizeaza. Ce este viata? Cat de mult o iubim? Cat de mult suntem constienti ca acesta viata este limitata? Cat de multe putem realiza in ea? Cand se va opri? Cand nu mai poti lupta si mai tare. Cand nu mai rezisti fii si mai puternic. Te doare,nu este nimic. Esti indeajuns de pregatit sa suporti, esti indeajuns de puternic sa treci peste orice obstacol. Tu stii ca nimic nu iti va sta in cale, iar drumul spre reusita este la un pas. La capatul drumului te asteapta o viata minunata, vei fii un alt om, un om de 100 de ori mai superb. Vei invata lectii, te vei maturiza, vei creste nu doar fizic ci si psihic. Vei multumi. Nimanui nu i se da cat nu poate duce, iar noi putem duce orice. Nu-i asa? Scriu pentru voi, pentru ca niciodata nu am avut ocazia sa imi exprim sentimentele cum trebuie. Scriu pentru fiecare si suntem enorm de multi! Noi suntem copii maturi, asa imi place sa spun. Hai sa ne uitam in pozele pe care le-am strans ani la rand. Ce se vede pe fetele noastre? Fericire. In absolut TOATE! Gasiti-mi mie o poza cand nu radiem de fericire. Va spun eu, nu veti gasi. Ce avem noi nu are nimeni si stiti bine acest lucru. Nu vorbesc acum de prietenie, de legaturi, de conexiuni, de suport, de minunata asociatie, de speranta si incredere infinita. Vorbesc de bucuria vietii ce o emanam fiecare din noi. Ni s-a spus de multe ori ca suntem altfel, diferiti si DA, au dreptate. Suntem diferiti! Suntem speciali. Noi avem ceva ce altii niciodata nu pot avea. Suntem vesnic invingatori. Vesnic neinfricati. Vesnic luptatori. Se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic. Va simtiti mai puternici? Pentru ca eu ma simt. Si in ciuda a tot ce s-a intamplat ma simt speciala si norocoasa. Ma simt norocoasa zi de zi pentru ca stiu ca trebuie sa profit de fiecare clipa a vietii mele, pentru ca la randul meu am o misiune pe acest pamant, pentru ca nu degeaba sunt aici! Nu degeaba, dintre atatea persoane, fix eu am ramas aici. Aveti fiecare o misiune de indeplinit, trebuie doar sa va dati seama care este si sa luptati asa cum stiti doar voi pentru a o aduce la final. Vorbind de final, care e finalul? Cand se va termina? Niciodata. Sufletul nu moare, sufletul ramane vesnic, sufletul este unitatea vietii. „Oameni mici, fapte mari.” Si inca ce mari! Pas cu pas, caramida cu caramida incep lucrurile sa prinda contur. De la fiecare, cate putin se ajunge la mai mult, si mai mult, si mai mult. Asa este si in viata, incet incet se leaga lucrurile, relatiile, sentimentele. Nimic nu este brusc, nimic nu este direct. Munca si efortul va fi necesar mereu. SI rabdare, o, da, foarte multa rabdare. Dar noi stim cel mai bine ce inseamna munca,efortul si rabdarea. Si mai stim o lectie importanta a vietii: lectia multumirii. Multumim zi de zi pentru ca suntem prezenti, pentru fiecare raza de soare, pentru fiecare clipa petrecuta in plus. Uneori stau si ma gandesc cu tristete la oamenii care se pierd in  furtuna asta a lumii. Ii fura tot, banii, munca, dorinta de atentie, dorinta de a avea mereu mai mult. Uita sa se bucure de lucrurile marunte, uita sa multumeasca pentru fiecare zi. Trec prin viata cu capul in jos si uita sa si-l mai ridice si sa observe minunatia cu care Dumnezeu a inzestrat aceasta planeta. Oare cand se vor trezi? Cand isi vor ridica privirea? Mi-ati oferit o noua perspectiva a vietii. Mi-ati infrumusetat-o si ma bucur ca vad oameni frumosi care inca  stiu sa pretuiasca. Vad munca, lupta, ambitie, dorinta, echipa, iubire. Ma faceti sa imi fie dor. Imi este dor de voi, de fiecare in parte. Va multumesc!