Arhive etichetă: evolutie

The sky is the limit ?

Si tu unde te opresti? Unde spui stop? Gata, a ajuns? Mai poti duce? Renunti? Te plangi si nu mai vrei sa te ridici. De ce? Probabil pentru ca daca ti-ai pune in minte sigur ai reusi sa o faci. Pentru ca avem puterea sa facem absolut orice ne dorim.

Corpul este ghidat de minte, iar mintea este ghidata de inima. O inima de luptator mereu va invinge.

Poti reusi absolut tot ceea ce iti propui, cu conditia sa nu renunti. Unii isi pun in minte sa faca rau, sa omoare, sa distruga, si ghici ce? Chiar reusesc. Pentru ca asta este scopul lor, dorinta lor, obiectivul lor.

Din fericire mai este o categorie. Oameni care isi pun inima pe tava in slujba binelui. Eu ii numesc salvatori. In primul rand se salveaza pe ei si in al doilea rand salveaza si alte persoane. Acesti oameni creeaza ceva frumos, pun accentul pe dezvoltare si nu pe prostie. Ei nu cunosc cuvantul „limita”.

Dar ce mare prostie este pe lumea asta! Deschizi ochii si esti inundat de incultura si desfrau. Unii o numesc dezumanizare. As fi de acord, desi recunosc este prea trist cand vezi cat de influentabili suntem. Am cam uitat cum sa luptam si in ultimii ani prea mult ne multumim cu ceea ce ni se ofera. Parca ne place din ce in ce mai mult cuvantul „limita”. Ne place sa fim limitati. Problema este ca am ajuns sub nivel.

Dar care este nivelul? Nici asta nu mai stim. Fiecare isi impune anumite bariere in viata pe care trebuie sa le depaseasca mai devreme sau mai tarziu. Unii sa spunem ca  reusesc abia la 80 de ani sa depaseasca prima lor bariera. Il numim progres? Pentru ei da, este unul foarte mare.

E doar un exemplu trist. Din fericire nu suntem toti la fel. Asta este partea frumoasa, diferentele dintre fiecare persoana. Suntem unici si de aceea reusim sa ne separam cumva. Sunt multe diferente, dar toate se invart in jurul la una singura:

Unele persoane stiu ce inseamna „ a te limita”, iar alte persoane nu au auzit in viata lor de acest cuvant.

Anunțuri

Oameni care schimba lumi.

Sunt oameni care schimba lumi. Si oameni care impart lumea in doua doar pentru a-si atinge propriul scop. Alti oameni schimba  vieti, traiesc la maxim, experimenteaza. Unii calca totul in picioare, sfasie, baga cutitul in rana. Noroc cu acei oameni care vindeca, repara. Ce ne-am face fara ei?

Sunt oameni care ar face orice pentru visul lor. Ar calca pe cadavre, poate. Ar reusi? Este posibil. Pentru cat timp? Prea putin.

Iubesc oamenii care isi traiesc la maxim visul, care respira aerul succesului, care cred cu tarie in propria lor forta, care nu se lasa niciodata doborati. Sunt invingatori, schimba lumea, se schimba pe ei. Antreneaza. Lupta. Castiga. Se lovesc cu capul de mii de pereti si construiesc mii de ziduri. Le sparg pe toate. O iau de la capat. Rezista. Indura. Au propria lor poveste. Experienta isi spune cuvantul. Ei nu se plang. Inventeaza. Isi imping limitele la maxim. Si ajung unde vor. Acolo unde isi doresc, sus de tot, in varf. Pentru ca ei nu se multumesc cu mai putin. Vor mai mult si primesc totul.

Primesc totul pe tava? Nici gand. Ei creeaza o poteca acolo unde sunt doar gropi. Ei lumineaza acolo unde este intuneric. In plus, aduc cu ei si alti oameni pe caile care doar ei si oamenii de langa ei le pot vedea. Pentru unii este invizibil ceea ce ei simt. Pentru unii este imposibil de realizat.

„Esti un ratat. Nu o sa reusesti. Ce e cu tine? Nu te auzi? O sa te trezesti peste 20 de ani din visare si o sa te uiti in urma si ce vei realiza? Iti zic eu…un mare nimic.”

De cate ori nu ai auzit asta? De prea multe ori. Si ghici ce, e abia inceputul. Esti abia la inceput. Inca mai ai timp sa te dai de mii de ori cu capul de pereti si sa fii de mii de ori mai puternic. Inca mai ai timp sa asculti doar ceea ce iti place, sa dai din cap politicos si sa iti vezi de drum.

Sunt oameni care sunt loviti de vorbe si renunta. Si alti oameni care le raspund cu tarie „Da, ne vom vedea peste 20 de ani. Abia astept, pentru ca voi realiza tot ceea ce mi-am propus. Nu ma vezi? Nu vezi ce pasiune zace in mine? Nu vezi ca nu ma las?”

Sa nu te lasi.

Sunt oameni care schimba. Se schimba pe ei, isi schimba gandirea, vederea. „De ce sa ma multumesc cu putin cand pot avea absolut tot? De ce sa ma limitez?”. Atitudinea face diferenta, dar pasiunea, ceea ce simtim zi de zi despre noi si despre lumea ce ne inconjoara  ne aduce pe drumul victoriei. Pentru ca suntem niste invingatori, nu?

Tu pe ce drum esti? Tu ce schimbi astazi? Poseta, telefonul, statusul de facebook? Iubita, amantul? Sau poate canalul TV, telenovela, serialul?

Sau mai ai o varianta. Oare care sa fie?

Te las sa meditezi. Oare unde vrei sa ajungi? Ce foc arde in tine? Sau e doar o scanteie?

Tu in ce catogorie de oameni esti plasat?

Nu iti spun cine esti, dar stiu cine vei deveni

Draga, tu care citesti

Vei deveni o persoana minunata. O persoana pe care toti vor dori sa o aiba langa ei. O persoana cu un viitor stralucit. Iti doresti asta, nu? Te vezi acolo? Vei ajunge. Sus, desigur, pentru ca multi sunt cei de jos. Multi sunt cei mediocri, dar nu vorbim aici despre cei care ingroasa randurile societatii.

Noi vorbim despre exceptii.

Tu vei trai viata la alt nivel. Vei simti fiecare bucurie la intensitate maxima pentru ca vei stii ca timpul este limitat. Vei investi in tine atat de mult incat tot universul va lucra pentru a-ti indeplini dorinta. Acea pasiune mareata, acel vis imposibil de realizat pentru altii, dar posibil pentru tine.

Vei crede in tine. Vei fi cea mai importanta persoana si vei stii sa iti alegi cu grija persoanele din jurul tau.

Vei oferi iubire neconditionat pentru  ca ai fost special creata pentru acest lucru. Vei fi mereu multumita de cat oferi, chiar si atunci cand nu primesti inapoi. Tu ti-ai facut datoria, ai investit in primul rand in tine si apoi in persoana de langa tine, in lucrurile care te fac mult mai frumoasa, in pasiunile tale. Ai investit cu iubire.

Te vei lasa in voia timpului si vei avea incredere in alegerile tale. Increderea uriasa va fi unul din lucrurile care te vor defini.

O sa cazi, o sa te lovesti, o sa sangerezi, o sa te doara. Toate aceste lucruri te vor face si mai puternica! Toate ti se vor oferi cu un scop. Vei avea de invatat anumite lectii ale vietii pentru a putea sa ajungi exact unde iti este locul. Tu ai o menire in viata! Nu esti aici degeaba, nu esti aici doar sa te distrezi. Nu esti un trecator.

Trecatori sunt multi. Uite-te putin doar la persoanele care ti-au trecut prin viata. Care din ele au avut cel mai mare impact? Care au realizat ceva frumos? Care ti-au ramas adanc in minte?

Tu stii raspunsul. Doar cei speciali vor reusi sa creeze lucruri speciale.

Poate ca pentru altii lucrurile tale speciale nu reprezinta absolut nimic, dar pentru tine sunt totul. Tu vei trai prin ele. Tu vei reusi sa consturiesti lucruri marete, lucruri frumoase, de durata. Vei schimba vieti. Poate ca vei salva unele vieti. Vei aduce multe persoane pe drumul cel bun doar prin simpla ta prezenta.

Nu renunta. Nu ii lasa sa te domine, nu ii lasa sa te schimbe, nu ii lasa sa te demoralizeze. Ei nu te vor sus, lor le este perfect sa te calce in picioare. Iti  place sa fii calcata in picioare? Clar nu!

Si daca acum esti pierduta, daca acum te indoiesti de acest lucru, daca acum tot ce ai citit ti se pare o prostie, vreau sa mai citesti o data.

Si inca o data.

Si inca o data.

Si de o mie de ori pana reusesti sa intelegi.

Ca esti superba. Si ma bucur ca am reusit sa te cunosc.

Cu drag, a ta prietena

Mari.

Sunt tanara si imi doresc o schimbare! Vreau sa raman in Romania.

Suntem uniti. Dupa mult timp romanii s-au unit si au format un intreg.

Sunt tanara, mult prea tanara poate ca sa imi dau seama inca de greutatile vietii , mult prea tanara sa imi dau seama de ceea ce ma asteapta. O tara frumoasa? Mai avem speranta, sau nu? Vom reusi, sau….?

Tot ce stiu este ca imi doresc o familie. Imi doresc ca viitori mei copilasi sa creasca in Romania. Imi doresc sa lucrez in Romania, sa traiesc intr-o tara frumoasa, sa am posibilitatea unui viitor stralucit. Imi doresc sa mi se respecte drepturile, sau mai bine spus, sa am drepturi. Imi voi educa copilasii si ii voi pregati pentru o viata grea, dar frumoasa. Vreau sa stie ce inseamna dreptatea si poate vom avea o sansa. Poate ei vor prinde ani  superbi, intr-o Romanie dreapta, intr-o tara in care vor evolua. Poate ca Romania va evolua. Poate ca voi ramane in aceasta tara si nu va trebui sa plec, sa imi fie frica de ziua de maine, de salariu, de pensie, de viitor.

Pana acum am fost dezbinati, am tacut, am inghitit in sec si ne-am tinut opiniile pentru noi insine. Dar intr-o singura zi romanii din toata lumea s-au unit pentru un singur obiectiv: o Romanie mai buna! O schimbare. Vrem o schimbare si o strigam cu voce tare. Ne auziti?

Acum un an am avut nevoie de o operatie simpla. Stateam pe masa de operatie si in jurul meu se aflau cinci chirurgi. Oameni superbi. Oameni care au invatat o viata intreaga si care vor invata in continuare. Oameni care salveaza alte vieti, care isi ofera timpul pentru a ajuta alte persoane. Asteptand anestezistul am inceput sa vorbim. „ Ce vrei sa faci in viata ? Ce iubesti sa faci?”. Le-am raspuns simplu „ Vreau sa salvez vieti, vreau sa fiu medic, asa ca voi.”

Atat mi-a trebuit. Reactia lor m-a lasat fara cuvinte.” Si cine iti va creste copilul? Cine il va hrani? Cine iti va plati chiria si datoria la banca? Nu vei realiza nimic. Iti vei lua salariul si a doua zi vei ramane fara el. Pentru ce am invatat noi zeci de ani , sau chiar mai mult? Pentru nimic.”

Si n-am mai reusit sa deschid gura. Oamenii acestia au dat la medicina cu gandul de a salva vieti, si-au iubit meseria. Dar cine ii poate condamna pentru ca au ajuns sa o urasca? Atunci cand te uiti la facturile  care nu mai inceteaza sa vina, cand te uiti la copilul tau si nu ai bani sa ii oferi ceea ce merita cu adevarat, cand te uiti la trecutul tau si la fiecare pagina din miliardele invatate cu siguranta incepi sa  ai indoieli.

Acest lucuru se intampla in fiecare meserie. Este un exemplu real, trist si dur. Este Romania de astazi, care nu ofera o sansa zilei de maine. Si ma pune pe ganduri, oare voi prinde ziua in care voi putea sa fiu mandra de ceea ce imi ofera propria tara?

Acum traim intr-o tara in care banul conteaza. Ne indreptam spre slujbele care sunt cele mai bine platite, desi le uram,  iar cei care isi urmeaza sufletul sunt platiti prost. Ajung sa isi urasca meseria din cauza banului, care pentru ei nu exista. Vin si pleaca.

Eu nu vreau sa plec. Vreau sa raman in tara si sa o fac mult mai frumoasa prin simpla mea prezenta. Cine ma poate ajuta cu asta? Cine ma poate auzi? Vreau o schimbare in sistem si vreau sa se intample acum. Nu avem timp de pierdut, credeti ca eu am timp?

Vrem o tara in care sa putem avea un viitor. In care tineretul sa isi urmeze sufletul si sa fie bine platit si respectat. Vrem respect!

Nu vreau sa fiu obligata sa plec din tara din cauza unei bacnote, care astazi a ajuns sa controleze tot. Vrem o tara corecta. Vrem o tara frumoasa si prospera!

Am 18 ani, dar totusi nu sunt prea tanara sa stiu ce imi doresc. Sunt destul de matura sa realizez ca trebuie sa se intample o schimbare. Daca nu acum, atunci cand? O asteptam de 25 de ani. Parintii nostrii au asteptat-o ani de zile, copiii nostri o vor astepta si ei? Nu!

Sunt mandra de toti romanii care striga tare si raspicat ce vor. Sunt mandra ca sunt roman. Si mai presus de toate sunt un roman plin de incredere. Am incredere ca ziua de maine va fi mult mai buna.

Fight for passion.

O vezi pe strada. Radiaza de mandrie, nu renunta la visurile ei. O observi dupa felul cum merge, cum calca pamantul sigur si corect, cum nu se teme de nimic. O vezi ratacita si visatoare, ca si cum nu este prezenta acolo, ca si cum este prezenta cu sufletul in alta parte. Se uita la tine in gol. O privesti si vezi ca este diferita, cu un control imens, cu o stapanire de sine, cu un suflet cald si primitor. Si ce daca greseste? Ea nu are frica, ea nu are ce sa piarda. Ea castiga orice batalie. Deschisa si zambitoare, o optimista. Visatoare, nebunatica, in lumea ei. De necontrolat. Spontana. Isi creaza propriul univers si alege cu grija persoanele pe care le invita inauntru. Daca esti invitat, esti un castigator. Printre putinii castigatori de altfel, poti fi mandru, inseamna ca esti special. Ea stie unde vrea sa ajunga. Ea nu se multumeste cu putin. Lupta cu dintii pentru ceea ce isi doreste si uneori o da in bara, cade, ingenuncheaza, se loveste. Se ridica. Niciodata nu sta jos mai mult decat trebuie. Stie ca orice cazatura este un pas inainte. Se gandeste iar la visul ei, simte si traieste prin el. Si-l exprima cu extaz. Adoarme si se trezeste cu el in gand. E ca un drog, e o drogata. Drogata dupa pasiunile ei, de neinteles pentru cei care nu simt viata. Ea simte viata la alt nivel. Si chiar nu cred ca exista un drog mai puternic decat pasiunea. Acel sentiment cand stii ca ai lumea la picioare, cand simti ca poti face orice, cand nu ai nevoie de nimeni ca sa iti spuna ce sa faci si cum sa o faci. Tu stii ce trebuie si o faci bine. Este un foc imens care arde in ea..si arde…si arde.. si cu cat il alimentezi devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum! Cum mentine focul aprins? Cum reuseste?

Nemuritori.

Nerabdare. Perseverenta. Ambitie. Lupta continua. Esec.

Nemuritori.

Respira, respira, capul sus. Hai, hai ca poti. Ai un obiectiv de atins.

Ba nu, ai un obiectiv de depasit! Trebuie sa te autodepasesti.

Este obositor, da. Extenuant, da. Uneori iti vine sa-ti iei o vacanta, prelungita. Poate pentru toata viata? E mult mai usor sa nu stii nimic, sa nu gandesti, sa fii ca toti ceilalti. E mult mai usor sa mergi dupa cum bate vantul. Dar nu noi. Noi mergem doar dupa cum ne bate inima, ne simtim vocatia, nu renuntam.

Cadem, esuam si cand suntem acolo jos mai se gaseste unul sa mai arunce si cu pietre. Si ce daca? Noi mereu ne ridicam. Stim sa esuam, sa invatam din greseli. Noi vom fi cei mai buni.

Cand eram mica mi s-a spus ca este vorba doar de timp, ca va dura ceva timp pana sa isi faca efectul, ca va trebui sa am rabdare, sa stau cuminte si increzatoare. Sa fiu puternica. Sa nu cedez. Niciodata.

Atunci era bine ca cineva sa stea cu ochii pe tine, sa vada daca ai cazut, sa te ridice si sa te incurajeze. Acum trebuie sa o faci singur. Vrei ceva in viata? Va trebui sa tragi cu dintii pentru acel lucuru. Nimeni nu o va face in locul tau, esti singur, tu si cu tine. Lupta este cu tine insuti.

Si totusi este vorba doar de timp. Nerabdarea de a ajunge la final este mare, cum sa luptam cu ea?

Ti-ai simtit vreodata vocatia? Te-ai simtit vreodata? Pe tine? Ti-ai visat vreodata viata?

„Da, tot timpul, in fiecare secunda. Cum va fi, cum va arata, ce voi face? Visez cu ochii deschisi. Ma lupt ca sa ajung acolo.”

„Atunci esti un om fericit, as spune.”

Sentimentele sunt contradictorii. Uneori ne dorim ceva si apoi il alungam, dar nu si cu viata . Cu viata nu te joci. Viata inseamna pasiune. Pune pasiune in ceea ce faci zi de zi. Trebuie sa fii mai bun ca ieri, trebuie sa nu te lasi. Tu nu ai voie sa obosesti, m-ai auzit?

E o lupta contra timp. Esti singur pe pista, te intreci cu tine insuti. Ceasul a pornit din clipa in care ai prins viata si se va opri la un moment dat. Pentru unii mult prea devreme. Tu cum ai de gand sa alergi prin viata? Lenes, agale, poate vei incerca si mersul cu spatele? Am auzit ca e la moda, e misto zic unii.

Dar unii vor mai mult de la ei. Unii isi imping limitele la mixim, se cunosc atat de bine, nu accepta sa fie in urma. Ei vor sa fie primii. Ei alearga in aplauzele multimii, isi urmeaza sufletul, inima, alearga pentru ei, pentru ceea ce vor deveni, pentru unde vor ajunge, pentru ce simt ca este bine sa faca, alearga cu pasiune. Viteza este subiectiva, aplauzele continua, sala este in picioare.

Acesti oameni nu se opresc nici macar sa multumeasca. Au un drum mult prea lung de parcurs intr-un timp atat de scurt. Mult prea scurt.

Acesti oameni learga si dupa ce timpul nu mai este in favoarea lor. Alearga impreuna cu alte persoane, incurajeaza alte persoane. Sufletul le ramane vesnic.

Acesti oameni sunt nemuritori.

Despre sistemul de invatamant infect.

Suntem un sistem care se bazeaza pe ideea de memorare. Cu cat bagi in tine cat mai multa informatie in timpul cel mai scurt cu atat esti cel mai destept ( asta spun unii). Eu as spune ca se numeste prostie. Sistemul de invatamant ne pregateste pentru viata? Ne arata drumul cu adevarat? Ce ne place sa facem? Ce SIMTIM ca trebuie sa facem in viata? Unde ne este locul? Imi pare atat de rau ca verbul „ a simti” incepe din ce in ce sa fie uitat. Sistemul doreste sa construiasca mase de oameni inundati de informatii, dar care nu simt. Roboti in devenire, asta vom ajunge, dar acesta este cu totul alt subiect.

Sa revenim la acest sistem inapt sa ne formeze caracterul. Invatam si ne chiunim sa memoram niste materii, lectii, carti, eseuri care un ne vor folosi absolut deloc in viata ( poate doar o sa ne prosteasca si mai rau). De exemplu, daca trecem putin prin materia de bac la romana vom observa ca, in secolul XXI, cand tehnologia este in plina floare noi despre ce invatam? Despre tarani, pamant, avere, puterea banului, crime, limbaj neadecvat, mentalitati gresite, idei preconcepute, promovandu-se ideea de om fara principii,egoist,inapt, care merge prin viata fara a evolua. Mai mult de atat, sistemul infect ne obliga practic sa visam si noaptea aceste lucruri care sunt cu totul nefolositoare pentru ce? Pentru a avea o diploma. Se promoveaza prostia, suntem cu totii prosti cu diplome. Eu am teancuri de diplome, dar le-am aruncat intr-un colt ( nici macar nu mai stiu pe unde sunt) si le-am lasat acolo. La ce imi folosesc? Cu ce ma ajuta? Cand o sa vorbesc cu un om o sa ii arat „Uite eu am diploma in comunicare si PR!”. Nu, nu imi vor folosi la nimic,nu ma vor reprezenta. In loc sa avem materii care sa ne dezvolte intradevar si sa ne mai lumineze( macar putin ca sasa suntem cazuti in groapa de mult timp), noi invatam ca A l-a omorat pe Y ( in detaliu chiar ) si ca B are patima avutiei si este un escroc si un egoist, si ca C este mare smecher si a inselat-o pe W, care a mai facut si un copil necasatorita si probabil copilul i-a murit la scurt timp. Nu pot sa pricep. Se promoveaza incultura si prostia si noi chiar trebuie sa invatam despre aceste lucruri. De fapt, pot sa pricep. Ei nu doresc ca noi sa evoluam pentru a putea sa creeze marionete gata de manipulat. Si cand spun „EI” va las pe voi sa va ganditi la cine ma refer.

Sa ne folosim putin imaginatia. Ce spuneti sa avem la liceu/ scoala generala/ facultate chiar ore/ cursuri despre : INTELIGENTA EMOTIONALA

TIPURI DE CARACTERE/ CUM SA NE CUNOASTEM CAT MAI BINE

TESTE DE PERSONALITATE

PUTEREA CONVINGERII

CUM SA TE COMPORTI CORECT IN SOCIETATE

GESTIONAREA RESURSELOR (si nu ma refer doar ma cele financiare)

ENERGII/ PUTEREA SPIRITUALA

PARAPSIHOLOGIE

UN CURS DESPRE ADEVARATELE VALORI

DESPRE CEI 7 ANI DE ACASA !!!!!!!!!!!!!!!!!!

CUM SA VORBESTI IN PUBLIC

EVOLUTIE

Si multe multe altele. Cum suna? A, da. Suna ireal.

Ganditi-va daca luam o clasa de a V-a si ii formam punand bazele (treapta cu treapta) unui caracter solid in urma acestor ore, acea generatie va stii ce inseamna lupta, puterea, moralitatea si respectul. Incearca sa schimbi tu ideile unui om de 60 de ani. Poti? Cu greu, aproape imposibil. Incearca sa formezi un copil oferindu-i mediul de care are nevoie si o sa observi schimbarea. Generatiile se formeaza de micute. Nu sunt contra invatatului. Din contra sunt pro cultura si dezvoltare in toate domeniile posibile. Eu sunt contra sistemului infect in care noi ne vom creste copilasii. Macar materia de limba romana ar putea fi putin modificata, modernizata, actualizata. Liceul nu ne formeaza, doar ne indobitoceste. Este crud, dar adevarat. O persoana care nu se cunoaste, care este vulnerabila imediat va intra in gloata de prostie care duhneste pe holurile liceului. Imi este frica sa ma gandesc ca eu imi voi educa intr-un mediu copilul, iar scoala/liceul il va prosti. Ma uit la generatiile din urma, boboceii micuti care vin si nu ma mai regasesc. Oh, Doamne cat de mult pret se pune pe exterior, pe trup, pe carcasa, pe materie. Sufletul? Unde e sufletul? Si ne intoarcem la verbul „a simti”.

Sincer, imi este frica de ziua in care nu ma vor mai misca lucrurile care mi se par anormale. Imi este frica de ziua in care anormalul sa mi se para normal. Este greu sa fii cum trebuie, sa iti menti coloana vertebrala intr-o lume in care prostia, barfa, invidia, egoul predomina. Imi este frica de ziua cand nu o sa mai simt. Sper din tot sufletul ca acea zi sa nu  vina niciodata.