Arhive etichetă: despre mine

Fight for passion.

O vezi pe strada. Radiaza de mandrie, nu renunta la visurile ei. O observi dupa felul cum merge, cum calca pamantul sigur si corect, cum nu se teme de nimic. O vezi ratacita si visatoare, ca si cum nu este prezenta acolo, ca si cum este prezenta cu sufletul in alta parte. Se uita la tine in gol. O privesti si vezi ca este diferita, cu un control imens, cu o stapanire de sine, cu un suflet cald si primitor. Si ce daca greseste? Ea nu are frica, ea nu are ce sa piarda. Ea castiga orice batalie. Deschisa si zambitoare, o optimista. Visatoare, nebunatica, in lumea ei. De necontrolat. Spontana. Isi creaza propriul univers si alege cu grija persoanele pe care le invita inauntru. Daca esti invitat, esti un castigator. Printre putinii castigatori de altfel, poti fi mandru, inseamna ca esti special. Ea stie unde vrea sa ajunga. Ea nu se multumeste cu putin. Lupta cu dintii pentru ceea ce isi doreste si uneori o da in bara, cade, ingenuncheaza, se loveste. Se ridica. Niciodata nu sta jos mai mult decat trebuie. Stie ca orice cazatura este un pas inainte. Se gandeste iar la visul ei, simte si traieste prin el. Si-l exprima cu extaz. Adoarme si se trezeste cu el in gand. E ca un drog, e o drogata. Drogata dupa pasiunile ei, de neinteles pentru cei care nu simt viata. Ea simte viata la alt nivel. Si chiar nu cred ca exista un drog mai puternic decat pasiunea. Acel sentiment cand stii ca ai lumea la picioare, cand simti ca poti face orice, cand nu ai nevoie de nimeni ca sa iti spuna ce sa faci si cum sa o faci. Tu stii ce trebuie si o faci bine. Este un foc imens care arde in ea..si arde…si arde.. si cu cat il alimentezi devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum! Cum mentine focul aprins? Cum reuseste?

Oameni mici, fapte mari.

603917_10151605454987035_1708323728_n

Eu am doua familii. Am fost binecuvintata de Dumnezeu sa intalnesc in viata oameni minunati, oameni superbi, oameni luptatori. Cu totii suntem luptatori, temerari, neinfricati, cu o pofta maxima de viata. Noi nu avem timp de pierdut. Timpul pentru noi este cel mai de pret lucru,iar noi am realizat ca o data ce ratam un moment il pierdem pe vecie. Si cum am putea noi sa pierdem vreo ocazie? Ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare minut, de fiecare secunda. Am fost invatati sa pretuim viata. Poate ca acesta este cel mai minunat lucru pe care l-am invatat , un lucru pe care nu multi il stiu, nu multi il contientizeaza. Ce este viata? Cat de mult o iubim? Cat de mult suntem constienti ca acesta viata este limitata? Cat de multe putem realiza in ea? Cand se va opri? Cand nu mai poti lupta si mai tare. Cand nu mai rezisti fii si mai puternic. Te doare,nu este nimic. Esti indeajuns de pregatit sa suporti, esti indeajuns de puternic sa treci peste orice obstacol. Tu stii ca nimic nu iti va sta in cale, iar drumul spre reusita este la un pas. La capatul drumului te asteapta o viata minunata, vei fii un alt om, un om de 100 de ori mai superb. Vei invata lectii, te vei maturiza, vei creste nu doar fizic ci si psihic. Vei multumi. Nimanui nu i se da cat nu poate duce, iar noi putem duce orice. Nu-i asa? Scriu pentru voi, pentru ca niciodata nu am avut ocazia sa imi exprim sentimentele cum trebuie. Scriu pentru fiecare si suntem enorm de multi! Noi suntem copii maturi, asa imi place sa spun. Hai sa ne uitam in pozele pe care le-am strans ani la rand. Ce se vede pe fetele noastre? Fericire. In absolut TOATE! Gasiti-mi mie o poza cand nu radiem de fericire. Va spun eu, nu veti gasi. Ce avem noi nu are nimeni si stiti bine acest lucru. Nu vorbesc acum de prietenie, de legaturi, de conexiuni, de suport, de minunata asociatie, de speranta si incredere infinita. Vorbesc de bucuria vietii ce o emanam fiecare din noi. Ni s-a spus de multe ori ca suntem altfel, diferiti si DA, au dreptate. Suntem diferiti! Suntem speciali. Noi avem ceva ce altii niciodata nu pot avea. Suntem vesnic invingatori. Vesnic neinfricati. Vesnic luptatori. Se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic. Va simtiti mai puternici? Pentru ca eu ma simt. Si in ciuda a tot ce s-a intamplat ma simt speciala si norocoasa. Ma simt norocoasa zi de zi pentru ca stiu ca trebuie sa profit de fiecare clipa a vietii mele, pentru ca la randul meu am o misiune pe acest pamant, pentru ca nu degeaba sunt aici! Nu degeaba, dintre atatea persoane, fix eu am ramas aici. Aveti fiecare o misiune de indeplinit, trebuie doar sa va dati seama care este si sa luptati asa cum stiti doar voi pentru a o aduce la final. Vorbind de final, care e finalul? Cand se va termina? Niciodata. Sufletul nu moare, sufletul ramane vesnic, sufletul este unitatea vietii. „Oameni mici, fapte mari.” Si inca ce mari! Pas cu pas, caramida cu caramida incep lucrurile sa prinda contur. De la fiecare, cate putin se ajunge la mai mult, si mai mult, si mai mult. Asa este si in viata, incet incet se leaga lucrurile, relatiile, sentimentele. Nimic nu este brusc, nimic nu este direct. Munca si efortul va fi necesar mereu. SI rabdare, o, da, foarte multa rabdare. Dar noi stim cel mai bine ce inseamna munca,efortul si rabdarea. Si mai stim o lectie importanta a vietii: lectia multumirii. Multumim zi de zi pentru ca suntem prezenti, pentru fiecare raza de soare, pentru fiecare clipa petrecuta in plus. Uneori stau si ma gandesc cu tristete la oamenii care se pierd in  furtuna asta a lumii. Ii fura tot, banii, munca, dorinta de atentie, dorinta de a avea mereu mai mult. Uita sa se bucure de lucrurile marunte, uita sa multumeasca pentru fiecare zi. Trec prin viata cu capul in jos si uita sa si-l mai ridice si sa observe minunatia cu care Dumnezeu a inzestrat aceasta planeta. Oare cand se vor trezi? Cand isi vor ridica privirea? Mi-ati oferit o noua perspectiva a vietii. Mi-ati infrumusetat-o si ma bucur ca vad oameni frumosi care inca  stiu sa pretuiasca. Vad munca, lupta, ambitie, dorinta, echipa, iubire. Ma faceti sa imi fie dor. Imi este dor de voi, de fiecare in parte. Va multumesc!