Arhive etichetă: caracter

Fight for passion.

O vezi pe strada. Radiaza de mandrie, nu renunta la visurile ei. O observi dupa felul cum merge, cum calca pamantul sigur si corect, cum nu se teme de nimic. O vezi ratacita si visatoare, ca si cum nu este prezenta acolo, ca si cum este prezenta cu sufletul in alta parte. Se uita la tine in gol. O privesti si vezi ca este diferita, cu un control imens, cu o stapanire de sine, cu un suflet cald si primitor. Si ce daca greseste? Ea nu are frica, ea nu are ce sa piarda. Ea castiga orice batalie. Deschisa si zambitoare, o optimista. Visatoare, nebunatica, in lumea ei. De necontrolat. Spontana. Isi creaza propriul univers si alege cu grija persoanele pe care le invita inauntru. Daca esti invitat, esti un castigator. Printre putinii castigatori de altfel, poti fi mandru, inseamna ca esti special. Ea stie unde vrea sa ajunga. Ea nu se multumeste cu putin. Lupta cu dintii pentru ceea ce isi doreste si uneori o da in bara, cade, ingenuncheaza, se loveste. Se ridica. Niciodata nu sta jos mai mult decat trebuie. Stie ca orice cazatura este un pas inainte. Se gandeste iar la visul ei, simte si traieste prin el. Si-l exprima cu extaz. Adoarme si se trezeste cu el in gand. E ca un drog, e o drogata. Drogata dupa pasiunile ei, de neinteles pentru cei care nu simt viata. Ea simte viata la alt nivel. Si chiar nu cred ca exista un drog mai puternic decat pasiunea. Acel sentiment cand stii ca ai lumea la picioare, cand simti ca poti face orice, cand nu ai nevoie de nimeni ca sa iti spuna ce sa faci si cum sa o faci. Tu stii ce trebuie si o faci bine. Este un foc imens care arde in ea..si arde…si arde.. si cu cat il alimentezi devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum! Cum mentine focul aprins? Cum reuseste?

Anunțuri

Nemuritori.

Nerabdare. Perseverenta. Ambitie. Lupta continua. Esec.

Nemuritori.

Respira, respira, capul sus. Hai, hai ca poti. Ai un obiectiv de atins.

Ba nu, ai un obiectiv de depasit! Trebuie sa te autodepasesti.

Este obositor, da. Extenuant, da. Uneori iti vine sa-ti iei o vacanta, prelungita. Poate pentru toata viata? E mult mai usor sa nu stii nimic, sa nu gandesti, sa fii ca toti ceilalti. E mult mai usor sa mergi dupa cum bate vantul. Dar nu noi. Noi mergem doar dupa cum ne bate inima, ne simtim vocatia, nu renuntam.

Cadem, esuam si cand suntem acolo jos mai se gaseste unul sa mai arunce si cu pietre. Si ce daca? Noi mereu ne ridicam. Stim sa esuam, sa invatam din greseli. Noi vom fi cei mai buni.

Cand eram mica mi s-a spus ca este vorba doar de timp, ca va dura ceva timp pana sa isi faca efectul, ca va trebui sa am rabdare, sa stau cuminte si increzatoare. Sa fiu puternica. Sa nu cedez. Niciodata.

Atunci era bine ca cineva sa stea cu ochii pe tine, sa vada daca ai cazut, sa te ridice si sa te incurajeze. Acum trebuie sa o faci singur. Vrei ceva in viata? Va trebui sa tragi cu dintii pentru acel lucuru. Nimeni nu o va face in locul tau, esti singur, tu si cu tine. Lupta este cu tine insuti.

Si totusi este vorba doar de timp. Nerabdarea de a ajunge la final este mare, cum sa luptam cu ea?

Ti-ai simtit vreodata vocatia? Te-ai simtit vreodata? Pe tine? Ti-ai visat vreodata viata?

„Da, tot timpul, in fiecare secunda. Cum va fi, cum va arata, ce voi face? Visez cu ochii deschisi. Ma lupt ca sa ajung acolo.”

„Atunci esti un om fericit, as spune.”

Sentimentele sunt contradictorii. Uneori ne dorim ceva si apoi il alungam, dar nu si cu viata . Cu viata nu te joci. Viata inseamna pasiune. Pune pasiune in ceea ce faci zi de zi. Trebuie sa fii mai bun ca ieri, trebuie sa nu te lasi. Tu nu ai voie sa obosesti, m-ai auzit?

E o lupta contra timp. Esti singur pe pista, te intreci cu tine insuti. Ceasul a pornit din clipa in care ai prins viata si se va opri la un moment dat. Pentru unii mult prea devreme. Tu cum ai de gand sa alergi prin viata? Lenes, agale, poate vei incerca si mersul cu spatele? Am auzit ca e la moda, e misto zic unii.

Dar unii vor mai mult de la ei. Unii isi imping limitele la mixim, se cunosc atat de bine, nu accepta sa fie in urma. Ei vor sa fie primii. Ei alearga in aplauzele multimii, isi urmeaza sufletul, inima, alearga pentru ei, pentru ceea ce vor deveni, pentru unde vor ajunge, pentru ce simt ca este bine sa faca, alearga cu pasiune. Viteza este subiectiva, aplauzele continua, sala este in picioare.

Acesti oameni nu se opresc nici macar sa multumeasca. Au un drum mult prea lung de parcurs intr-un timp atat de scurt. Mult prea scurt.

Acesti oameni learga si dupa ce timpul nu mai este in favoarea lor. Alearga impreuna cu alte persoane, incurajeaza alte persoane. Sufletul le ramane vesnic.

Acesti oameni sunt nemuritori.

Despre sistemul de invatamant infect.

Suntem un sistem care se bazeaza pe ideea de memorare. Cu cat bagi in tine cat mai multa informatie in timpul cel mai scurt cu atat esti cel mai destept ( asta spun unii). Eu as spune ca se numeste prostie. Sistemul de invatamant ne pregateste pentru viata? Ne arata drumul cu adevarat? Ce ne place sa facem? Ce SIMTIM ca trebuie sa facem in viata? Unde ne este locul? Imi pare atat de rau ca verbul „ a simti” incepe din ce in ce sa fie uitat. Sistemul doreste sa construiasca mase de oameni inundati de informatii, dar care nu simt. Roboti in devenire, asta vom ajunge, dar acesta este cu totul alt subiect.

Sa revenim la acest sistem inapt sa ne formeze caracterul. Invatam si ne chiunim sa memoram niste materii, lectii, carti, eseuri care un ne vor folosi absolut deloc in viata ( poate doar o sa ne prosteasca si mai rau). De exemplu, daca trecem putin prin materia de bac la romana vom observa ca, in secolul XXI, cand tehnologia este in plina floare noi despre ce invatam? Despre tarani, pamant, avere, puterea banului, crime, limbaj neadecvat, mentalitati gresite, idei preconcepute, promovandu-se ideea de om fara principii,egoist,inapt, care merge prin viata fara a evolua. Mai mult de atat, sistemul infect ne obliga practic sa visam si noaptea aceste lucruri care sunt cu totul nefolositoare pentru ce? Pentru a avea o diploma. Se promoveaza prostia, suntem cu totii prosti cu diplome. Eu am teancuri de diplome, dar le-am aruncat intr-un colt ( nici macar nu mai stiu pe unde sunt) si le-am lasat acolo. La ce imi folosesc? Cu ce ma ajuta? Cand o sa vorbesc cu un om o sa ii arat „Uite eu am diploma in comunicare si PR!”. Nu, nu imi vor folosi la nimic,nu ma vor reprezenta. In loc sa avem materii care sa ne dezvolte intradevar si sa ne mai lumineze( macar putin ca sasa suntem cazuti in groapa de mult timp), noi invatam ca A l-a omorat pe Y ( in detaliu chiar ) si ca B are patima avutiei si este un escroc si un egoist, si ca C este mare smecher si a inselat-o pe W, care a mai facut si un copil necasatorita si probabil copilul i-a murit la scurt timp. Nu pot sa pricep. Se promoveaza incultura si prostia si noi chiar trebuie sa invatam despre aceste lucruri. De fapt, pot sa pricep. Ei nu doresc ca noi sa evoluam pentru a putea sa creeze marionete gata de manipulat. Si cand spun „EI” va las pe voi sa va ganditi la cine ma refer.

Sa ne folosim putin imaginatia. Ce spuneti sa avem la liceu/ scoala generala/ facultate chiar ore/ cursuri despre : INTELIGENTA EMOTIONALA

TIPURI DE CARACTERE/ CUM SA NE CUNOASTEM CAT MAI BINE

TESTE DE PERSONALITATE

PUTEREA CONVINGERII

CUM SA TE COMPORTI CORECT IN SOCIETATE

GESTIONAREA RESURSELOR (si nu ma refer doar ma cele financiare)

ENERGII/ PUTEREA SPIRITUALA

PARAPSIHOLOGIE

UN CURS DESPRE ADEVARATELE VALORI

DESPRE CEI 7 ANI DE ACASA !!!!!!!!!!!!!!!!!!

CUM SA VORBESTI IN PUBLIC

EVOLUTIE

Si multe multe altele. Cum suna? A, da. Suna ireal.

Ganditi-va daca luam o clasa de a V-a si ii formam punand bazele (treapta cu treapta) unui caracter solid in urma acestor ore, acea generatie va stii ce inseamna lupta, puterea, moralitatea si respectul. Incearca sa schimbi tu ideile unui om de 60 de ani. Poti? Cu greu, aproape imposibil. Incearca sa formezi un copil oferindu-i mediul de care are nevoie si o sa observi schimbarea. Generatiile se formeaza de micute. Nu sunt contra invatatului. Din contra sunt pro cultura si dezvoltare in toate domeniile posibile. Eu sunt contra sistemului infect in care noi ne vom creste copilasii. Macar materia de limba romana ar putea fi putin modificata, modernizata, actualizata. Liceul nu ne formeaza, doar ne indobitoceste. Este crud, dar adevarat. O persoana care nu se cunoaste, care este vulnerabila imediat va intra in gloata de prostie care duhneste pe holurile liceului. Imi este frica sa ma gandesc ca eu imi voi educa intr-un mediu copilul, iar scoala/liceul il va prosti. Ma uit la generatiile din urma, boboceii micuti care vin si nu ma mai regasesc. Oh, Doamne cat de mult pret se pune pe exterior, pe trup, pe carcasa, pe materie. Sufletul? Unde e sufletul? Si ne intoarcem la verbul „a simti”.

Sincer, imi este frica de ziua in care nu ma vor mai misca lucrurile care mi se par anormale. Imi este frica de ziua in care anormalul sa mi se para normal. Este greu sa fii cum trebuie, sa iti menti coloana vertebrala intr-o lume in care prostia, barfa, invidia, egoul predomina. Imi este frica de ziua cand nu o sa mai simt. Sper din tot sufletul ca acea zi sa nu  vina niciodata.

Prea multi bani, prea putin suflet.

eeb1f5c5416a9cdcb484d8b1b4ae1bed

Care este scopul vietii noastre? Ce ne dorim cel mai mult? Sa avem trei case cu vila si piscina si daca se poate inca doua case de vacanta ( una la mare si una la munte ca ne plictisim daca stam intr-un loc prea mult). Trebuie neaparat sa mai avem si cel mai nou model de telefon mobil, sau mai nou i se spune smartphone, ca altfel nu suntem la moda. Mergi pe strada, iti suna telefonul si iti scoti un nokia de acum 5 ani si lumea incepe sa te catalogheze, iti pune imediat  eticheta de „FRAIER” pe frunte. Totusi, ce e mai smecher decat sa ai un telefon de ultima generatie? Va zic eu, sa vorbesti la telefonul super super smart in noua ta masina luxoasa pe care ai dat o avere. Cu banii aia infintai trei centre de plasament, dar asta e doar o mica paranteza, nu o baga in seama. Cand iesi din masina trebuie sa fii imbracat din cap pana in picioare cu haine de firma. Este ca o lege nescrisa. Cine mai intra in magazine outlet? Fake-uri! Rusine!!! Traim in generatia in care eticheta iti puncteaza valoarea. Nu mare mi-ar fi mirarea ca peste un an sau doi sa vezi oameni umbland cu etichetele de la haine dupa ei.

Bun, sa nu pierdem randul. Ai casa, cel mai super smart telefon posibil, masina ultra smechera si haine de firma. Cobori din masina si unde mergi? In cafenele, cluburi, sau la liceu/facultate ( remarcati ca am pus liceul/facultatea pe al treilea loc). Ca valori dupa cine te ghidezi? Presupun ca plasma gigantica de pe perete o folosesti non-stop pentru a te uita la TV, deci ti-ai gasit si modelele de prostie in viata. Gata, pachetul este complet, esti la moda, in trend, ai nota 200 la smecherie si nota -200 la moralitate.

Ce-i aia a fi moral? A avea adevarate valori in viata? A avea caracter, personalitate, intelepciune? A nu umbla dupa turma? Bazaconii…n-am auzit in viata mea de astea. Asa e. N-ai auzit. Multi n-au auzit sau fac pe surzii. Prostia duhneste peste tot si imi provoaca o stare de nervozitate numai cand vad ca turma se mareste din ce in ce mai mult. Toti se ghideaza dupa ideea „ Daca ala are ce eu sunt mai prost sa n-am?”…”Daca ala face asa ce eu sunt mai prost sa nu fac?”. Ti-as spune eu cum esti, dar probabil te-ai supara pe mine. Si m-ai injura, o, da! Pentru ca limbajul a decazut si caracterele infecte s-au inmultit.

In ziua de astazi sunt putine exceptii. Si ce-i si mai amuzat este ca cei din turma ii vad anormali fix pe aia care sunt exceptii! Care saracii au mai ramas normali si pe doua picioare. Turma se taraste pe pamant si cand vad unu care sta drept si inca isi are coloana vertebrala intacta se uita la el si spune „ Ia uite ce prost el nu stie sa se tarasca!”. Mai cu un picior in groapa, mai cu unul pe unde trebuie, dar macar exceptiile observa ce este anormal, adica TOT! Ca sa rezum as putea spune : CE ESTE ANORMAL A DEVENIT NORMAL.

Inchideti televizorul ala care va infecteaza si va indobitoceste. Ganditi-va putin la voi, cine sunteti? Unde ati ajuns? Respirati aer curat, mergeti intr-un loc aerisit si priviti atent cerul. De cand nu ati mai meditat? Mergeti pe plaja si priviti cata frumusete este in fata voastra! Cururile goale la care va holbati 24/24 nu o sa va ajute cu nimic. Cititi o carte, orice carte! Puteti incepe cu dictionarul ( incercati si varianta online daca tot sunteti asa dependenti de tehnologie).

Vad pe zi ce trece baieti superbi si frumosi pe care i-a inzestrat Dumnezeu cu atatea calitati, dar cand deschid gura imi vine sa o iau la fuga. ESTE EPIDEMIE DE PROSTIE. Ce sa mai vorbesc eu de valori morale, de meditatie, de liniste sufleteasca? Cu cine?

La fel si in cazul domisoarelor. Pur si simplu ma uimesc cat de fraiere pot fi unele fete care la frumusetea lor ar putea avea tot ce le trebuie ( daca si-ar dezvolta si inteligenta). Dar nu, ele prefera sa stea in mediocritate, in limbajul indecent, le place panarama si desfraul si totodata isi doresc un baiat cuminte, care sa le iubeasca si sa le inteleaga. Oare ce baiat cuminte ar lua o fata de genul acesta? Frumusetea este trecatoare, cu toti o stim chiar daca nu o recunoastem. Ce ramane in urma? Sufletul. Si de un suflet superb nu te poti plictisi niciodata.

Legea atractiei este una dintre cele mai puternice legi de pe planeta. Niciodata nu mi-a placut fizica, dar mereu am iubit atractia dintre persoane. Atragem persoanele care ne aseamana, fie ca vrem, fie ca nu. Suntem media celor 6 persoane cu care petrecem cel mai mult timp. Daca noi suntem niste inculti, materialisti, coordonati de bani, atunci cu siguranta cercul nostru va cuprinde persoane care au aceleasi valori si cred in aceleasi idei ca si noi. Legea atractiei  este rezultatul formarii turmei. Si turma se inmulteste pe zi ce trece. Daca noi suntem persoanele care inca stim ce inseama VALORI MORALE atunci atragem persoanele cu aceleasi valori ca si ale noastre. Adevarat, este mai greu deoarece sunt mai putine. Dar din cauza asta se numesc exceptii,nu?

Hai sa nu inmultim turma, ce spuneti de asta?

Hai sa fim exceptii.

Hai sa nu ne pierdem sufletul.

Motivul pentru care intalnim in viata anumite persoane

largewevd

Conexiunile nu se fac niciodata degeaba. Intalnim mereu persoanele de care avem nevoie pentru a invata ceva in viata. Acele persoane vin la momentul potrivit pentru a ne forma, pentru ca noi suntem pregatiti pentru ele. Acum ceva timp imi tot puneam intrebarea „ De ce nu nimeresc relatiile potrivite? ( prieteni, iubire, munca)”. Raspunsul a venit pe loc de la o alta persoana mult mai matura ca mine: „ Vei primi relatiile potrivite atunci cand TU vei fi pregatita pentru ele.” Am digerat ceva timp raspunsul pentru a-l intelege. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, avem trepte de evolutie. Poate ca noi ne dorim prieteni, iubiti care sa ne inteleaga, bani si faima, dar noi nu suntem pregatiti pentru toate aceste lucruri. Mai trebuie sa invatam, ,mai avem de mancat pana sa ajungem acolo unde ne dorim.

Prin viata trec fel de fel de persoane. Unele se opresc pentru o perioada apoi pleaca, altele se opresc si raman, iar altele nici nu se deranjeaza sa se opreasca. La randul nostru avem de ales unde ne oprim si cat stam.

Eu nu cred in coincidente. Totul se intampla cu un motiv. Faptul ca acea persoana a intrat in viata ta si ti-a oferit bucurie, iubire, fericire, lacrimi si tristete a fost cu un motiv: ca tu sa inveti ceva din asta. Daca nu iti inveti lectia vei pati iar si iar si iar aceeasi poveste. Si tot tu te vei plange „ De ce nimic nu se schimba?”. Fa-ti timp pentru meditatie. Stai zece minute si gandeste-te la persoanele semnificative din viata ta:

Cum te-au facut sa te simti?

Ce ti-au oferit? Ce le-ai oferit?

Ce ai preluat de la ele? Ce ai invatat?

Cu ce te-a schimbat experienta? Ce lectie trebuia sa inveti?

Ce au in comun persoanele care ti-au intrat in viata? Ce au diferit?

Iti garantez ca nu degeaba ai trecut prin incercari. Nu degeaba ai trecut prin zile proaste. Nu degeaba acele persoane au ramas sau au plecat din viata ta. Acele persoane te-au modelat si te-au format, te-au facut sa fii ceea ce esti acum.

Cum sunt acum? Unde sunt?

Unde vreau sa ajung? Ce mai trebuie sa schimb?

Viata este o continua evolutie. Daca pierzi ritmul si stagnezi ai pierdut cursa. Unii nici nu se aliniaza la start. Altii pornesc cu stangul si se impiedica. Altii cad pe drum. Doar putini ajung la final. Dar ce te face sa continui? Daca ai alegat macar vreodata intr-o intrecere cunosti sentimentul. Celelalte persoane cu care te intreci te motiveaza. Exact asa este si in viata: esti motivat de persoanele de langa tine. DAR DACA TE UITI PREA MULT IN STANGA SI IN DREPATA CAZI IN BOT!

Povestile vietii se formeaza alaturi de alte persoane. Noi suntem media celor sase persoane cu care petrecem cel mai mult timp. Gandeste-te cine sunt acele persoane si cum te fac sa te simti, iar apoi vei realiza unde este mica problema.

Cand ma gandesc la cei de langa mine, cand intalnesc persoane noi, cand o persoana necunoscuta ma baga in seama sau cand ma uit in urma la cei care mi-au trecut prin viata realizez din ce in ce mai mult un lucru important si acela este ca

Dumnezeu lucreaza prin oameni.

Cum sa te vindeci de boala secolului XXI

10569092_675367982555634_2464953508085802834_n

Depindem de oameni. Suntem atat de dependenti de oamenii din jurul nostru incat ne traim viata dupa tiparele lor, dupa ce spun ei, dupa cum vor ei, dupa ce le place lor.

Intai ii alegem cu grija dupa niste criterii prestabilite, iar dupa ce i-am ales ar trebui sa ii acceptam asa cum sunt, nu? Cu bune, cu rele, cu crizele si interiile lor, cu rasul nebun, cu timiditate, cu depresii sau cu fericire. Ar trebui sa ii acceptam pentru ca noi i-am ales. Nimeni nu ni i-a bagat pe gat, nimeni nu ne-a fortat sa traim intr-un anumit cerc. Dar noi nu facem asa. De la prieteni, parinti, iubiti, amanti, copii sau diferite cunostinte, fara sa vrem avem doi pasi in minte:

Pasul 1: Alegerea

Pasul 2: Modelarea

Pentru unele persoane mai exista si pasul 3: Alungarea. Fericiti sunt cei care totusi raman fideli doar celor 2 pasi.

De ce ii modelam? Pentru ca nu suntem multumiti de ei. Nu suntem multumiti de cum evolueaza, de ceea ce ne ofera, de cum ne trateaza, de cum se comporta cu noi, de cum vorbesc cu noi. Mai pe scurt, nu suntem multumiti de nimic. Si in minte ne tot vine expresia „ In locul lui eu nu as fi facut asa.”

Pe bune? Iti spun eu, ai fi facut exact la fel. Nu esti multumit de cei din jurul tau pentru ca pur si simplu nu esti multumit DE TINE. Daca ai fi multumit de tine, de cum evoluezi, de cum te comporti, de cum vorbesti, ai sti sigur ceea ce vrei in viata si ceea ce meriti. Ai sti pe cine trebuie sa ai langa tine si pe cine trebuie sa inlaturi. Nu ai incerca sa schimbi persoane care nu isi doresc acest lucru. Schimbarea trebuie sa vina intai si intai de la ei, apoi de la tine. E ca o lege nescrisa.

Acum 2-3 ani eram bolnava. Aveam o boala cronica in cea mai mare faza existenta: doream mereu sa schimb oameni. Credeam ca eu sunt cea perfecta si ca ei sunt cei defecti, ca ei trebuie adusi pe drumul cel bun. Si incercam sa schimb pe absolut toata lumea dupa cum imi doream eu. Era ca un job full time care ma seca de toata energia. Am avut multi prieteni care mi-au reprosat ca ii modelam dupa bunul plac. Uneori reuseam (pentru o scurta perioada de timp), iar uneori nu. Rezultatul final: persoanele plecau de langa mine pe rand, una cate una. Iar eu ma plangeam încontinuu ca raman singura.

Eram pe patul de spital, bolnava, secatuita de puteri si de atatea cautari. Ce vroiam eu sa gasesc? Prietenii perfecti? Barbatul perfect care sa fie mereu la cheremul meu? Colectivul minune?

Pana intr-o zi cand cineva a incercat exact acelasi lucru cu mine. Isi dorea fata perfecta, exact pe placul lui, la cheremul lui, cand isi dorea, cum isi dorea. Si mi-am revenit. Ii multumesc din suflet persoanei care m-a vindecat de aceasta crunta boala. Atunci am inteles in sfarsit. Am plecat de langa acea persoana fericita si cu zambetul pe buze. In sfarsit ma regasisem dupa multe cautari.

Eu eram problema! Trebuia sa lucrez la mine, cu mine, fiind fericita de cum sunt si de ceea ce sunt. Trebuia sa imi fac oridine in viata si in suflet pentru a reusi sa atrag ceea ce imi doresc cu adevarat. Trebuia sa imi dau seama de ceea ce meritam si de ceea ce imi doream cu adevarat de la mine, de la cei din jurul meu, de la partenerul de viata. Cand am fost fericita cu mine persoanele am inceput sa reapara si sa ramana. Si i-am acceptat exact asa cum sunt: frumosi, urati, enervanti, veseli, depresivi, pentru ca si ei ma acceptau frumoasa, urata, deprimata, cu toate imperfectiunile mele.

Vad peste tot persoane care stau in relatii nepotrivite si incearca sa isi repare partenerul de viata, sa il schimbe, sa il modeleze ca pe o plastilina. Trag si trag de acea relatie la nesfarsit. Cand vor intelege oare ca omul de langa noi nu se poate schimba? Pardon, isi schimba toanele in functie de anotimp, dar caracterul si sufletul mereu ii va ramane la fel.

Dupa aproximativ un an de zile de la vindecarea mea miraculoasa o persoana cu multa experienta de viata mi-a spus: „ Nu poti sa schimbi oamenii daca ei nu isi doresc acest lucru. Nu te poti baga cu forta in viata lor. Daca ei iti cer ajutorul, asta e partea a doua. Daca nu ti-l cer tot ce poti face este sa fii fericita tu cu tine. Doar tu cu tine! Accepta ca oamenii sunt diferiti.”

Unele persoane sunt fericite in felul lor, fel care pe noi ne socheaza. Dar ei SUNT FERICITI! De ce sa isi modifice fericirea dupa bunul tau plac? Nu vor face acest lucru!

Cand vom accepta diferentele care ne inconjoara vom observa frumusetea vietii. Nu ne trebuie o gloata de persoane perfecte, nu avem ne voie de acest lucru. Frumusetea vietii consta in micile defecte. Imperfectiunea este benefica.

Nu concura cu alte persoane si nu iti epuiza resursele pe alti oameni. Concentreaza-te pe tine, fii atent cu tine, evolueaza tu si cu tine! Concureaza tu contra ta. Fii mai bun ca ieri. Daca faci acest lucru vei fii mult mai multumit decat ai fi concurat impotriva alei persoane. Nesemnificative persoane. Uneori in viata trebuie sa fii si egoist.

Oamenii vin si pleaca. Revenind la ce am spus in introducere, de ce suntem dependenti de alte persoane? De ce ne irosim energia pe alte persoane? Pentru ca nu putem fi fericiti cu propriul nostru corp si suflet. Atunci cand ne vom canaliza energia pe evolutia noastra si nu pe a altora, atunci vom scapa si de aceasta boala cronica. Si vom fi liberi.

Si ii vom lasa liberi pe cei din jurul nostru sa fie exact ceea ce isi doresc, cum isi doresc, cand isi doresc.

Cum agata baietii in 2014

524533_739628012744447_1403669925_n

Ce trebuie sa intelegem este ca baietii au doua job-uri: primul este locul de munca, iar al doilea este femeia. Nu stiu cum este primul, dar al doilea stiu sigur ca este full time.
Noi, femeile, suntem satule de povesti si vrajeli, de minciuni si ocolisuri, iar ei stiu EXACT ce ne trebuie, cand ne trebuie si in ce masura sa ne ofere acest lucru. Spun vorbele perfecte la momentul potrivit.
Ei stiu ce iti doresti tu, iar daca tu nu esti sigura de ceea ce meriti sa obti vei cadea prada vorbelor superbe.
Recent am fost abordata de un necunoscut. Abordarea lui era ceva de genul : „Buna! Stiu ca nu ma cunosti, imi pare rau ca ma bag asa in seama, dar eu sunt mai direct de fel. Esti foarte draguta.”
Deocamdata suna perfect, nu-i asa?
„Stiu ca uneori nu este bine sa fii asa direct, dar sunt sigur ca esti satula de povesti si de vrajeli si nu cred ca este cazul sa le aplic. Ideea este ca poate vorbim si daca este ok si pentru tine iesim la un suc sa ne cunoastem mai bine.”
Urmeaza partea bomba.
“Sunt genul de baiat linistit, nu beau, nu fumez, nu trag pe nas, iubesc sincer, nu insel, pot doar sa fiu eu si la final tu sa tragi concluziile.”
Daca mai arata si bine as fi spus ca a dat norocul peste mine. Am gasit barbatul perfect si nici nu a trebuit sa ma straduiesc prea mult. Mi-a picat din cer!
Raspunsul meu a fost ceva de genul acesta: “Buna, daca incercai sa aplici pentru un job probabil ai fi avut o sansa. A sunat ca un interviu de angajare straduindu-te sa imi demonstrezi cat de superb esti pentru a obtine postul. Imi pare rau, dar nu l-ai obtinut. Poti incerca in alta parte poate vei avea mai mult noroc.”
Treaba lui era sa obtina o intalnire, ceea ce a si recunoscut. El aplica pentru o intalnire. Job-ul lui era cel de a obtine intalniri. Si-a facut jocul de cuvinte pentru a avea o sansa, iar in caz ca o primea isi facea jocul de cuvinte in continuare pana primea ceea ce isi doreste. Iar apoi?
Este ca o lectie invatata pe derost si spusa iar si iar si iar . Avea discursul de “agatat” pregatit de acasa. L-am intrebat daca acest stil de abordare cucereste multe femei, iar raspunsul a fost pe masura : “Pana acum a mers foarte bine.”
Credule. Fraiere. Sau poate au dorit sa ii ofere “job-ul” sa vada ce este de capul lui. Pun pariu ca au plecat dezamagite.
Lectiile invatate de acasa ma lasa reci. Nu mai suntem la scoala sa le spunem in fata profesorului pentru a suna cat mai real si increzator posibil. Am crescut, ne-am maturizat si ne dorim ca cel de langa noi sa renunte la vrajeli. A folosit psihologia inversa, imi spunea “ sigur esti satula de vrajeli”, dar el doar atat imi putea vinde. Ma facea sa am incredere in el, cand tot ce imi spunea erau aceleasi vorbe rostite de prea multe ori la prea multe fete.
Si el a continuat, iar in zece minute pot spune ca il cunosteam perfect. “ Sunt asa, asa si asa. Pot face asta, asta si asta. Mai am asta, asta si asta. E alegerea ta daca vrei sa ne cunoastem.”
De ce te-as mai cunoaste daca in zece minute mi-ai oferit tot?
Pentru a atrage o fata trebuie sa O FACI sa isi doreasca sa te cunoasca. Trebuie sa O FACI sa isi puna intrebari despre tine, sa ii starnesti curiozitatea. La fel si in cazul baietilor. Daca ne oferiti totul pe tava, unde mai este farmecul? Misterul?
Eu vreau farmec si mister. Tu ce vrei?
Genul acesta de baieti cu discursul pregatit de acasa este peste tot si partea proasta este ca o groaza de fete sunt pur si simplu legate la ochi si cred ca l-au gasit pe Fat-Frumos. Iar daca tu, printesa din povesti nu ii cazi la picioare, Fat-Frumos merge mai departe spre alta poveste pentru a cuceri alta printesa.
Isi fac bagajele, isi impacheteza castelul si calul alb si pleaca. Sa fii bucuroasa ca a plecat!
Societatea poarta o masca. Spune-I “la revedere” si incearca in alta parte scumpo. Nu te lasa fermecata de “masca” pe care aproape toti o folosesc.
Asteapta-l pe cel care este intradevar diferit. Asteapta exceptia.
Fii tu o exceptie.