Arhive categorie: Relatii

Oameni mici, fapte mari.

603917_10151605454987035_1708323728_n

Eu am doua familii. Am fost binecuvintata de Dumnezeu sa intalnesc in viata oameni minunati, oameni superbi, oameni luptatori. Cu totii suntem luptatori, temerari, neinfricati, cu o pofta maxima de viata. Noi nu avem timp de pierdut. Timpul pentru noi este cel mai de pret lucru,iar noi am realizat ca o data ce ratam un moment il pierdem pe vecie. Si cum am putea noi sa pierdem vreo ocazie? Ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare minut, de fiecare secunda. Am fost invatati sa pretuim viata. Poate ca acesta este cel mai minunat lucru pe care l-am invatat , un lucru pe care nu multi il stiu, nu multi il contientizeaza. Ce este viata? Cat de mult o iubim? Cat de mult suntem constienti ca acesta viata este limitata? Cat de multe putem realiza in ea? Cand se va opri? Cand nu mai poti lupta si mai tare. Cand nu mai rezisti fii si mai puternic. Te doare,nu este nimic. Esti indeajuns de pregatit sa suporti, esti indeajuns de puternic sa treci peste orice obstacol. Tu stii ca nimic nu iti va sta in cale, iar drumul spre reusita este la un pas. La capatul drumului te asteapta o viata minunata, vei fii un alt om, un om de 100 de ori mai superb. Vei invata lectii, te vei maturiza, vei creste nu doar fizic ci si psihic. Vei multumi. Nimanui nu i se da cat nu poate duce, iar noi putem duce orice. Nu-i asa? Scriu pentru voi, pentru ca niciodata nu am avut ocazia sa imi exprim sentimentele cum trebuie. Scriu pentru fiecare si suntem enorm de multi! Noi suntem copii maturi, asa imi place sa spun. Hai sa ne uitam in pozele pe care le-am strans ani la rand. Ce se vede pe fetele noastre? Fericire. In absolut TOATE! Gasiti-mi mie o poza cand nu radiem de fericire. Va spun eu, nu veti gasi. Ce avem noi nu are nimeni si stiti bine acest lucru. Nu vorbesc acum de prietenie, de legaturi, de conexiuni, de suport, de minunata asociatie, de speranta si incredere infinita. Vorbesc de bucuria vietii ce o emanam fiecare din noi. Ni s-a spus de multe ori ca suntem altfel, diferiti si DA, au dreptate. Suntem diferiti! Suntem speciali. Noi avem ceva ce altii niciodata nu pot avea. Suntem vesnic invingatori. Vesnic neinfricati. Vesnic luptatori. Se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic. Va simtiti mai puternici? Pentru ca eu ma simt. Si in ciuda a tot ce s-a intamplat ma simt speciala si norocoasa. Ma simt norocoasa zi de zi pentru ca stiu ca trebuie sa profit de fiecare clipa a vietii mele, pentru ca la randul meu am o misiune pe acest pamant, pentru ca nu degeaba sunt aici! Nu degeaba, dintre atatea persoane, fix eu am ramas aici. Aveti fiecare o misiune de indeplinit, trebuie doar sa va dati seama care este si sa luptati asa cum stiti doar voi pentru a o aduce la final. Vorbind de final, care e finalul? Cand se va termina? Niciodata. Sufletul nu moare, sufletul ramane vesnic, sufletul este unitatea vietii. „Oameni mici, fapte mari.” Si inca ce mari! Pas cu pas, caramida cu caramida incep lucrurile sa prinda contur. De la fiecare, cate putin se ajunge la mai mult, si mai mult, si mai mult. Asa este si in viata, incet incet se leaga lucrurile, relatiile, sentimentele. Nimic nu este brusc, nimic nu este direct. Munca si efortul va fi necesar mereu. SI rabdare, o, da, foarte multa rabdare. Dar noi stim cel mai bine ce inseamna munca,efortul si rabdarea. Si mai stim o lectie importanta a vietii: lectia multumirii. Multumim zi de zi pentru ca suntem prezenti, pentru fiecare raza de soare, pentru fiecare clipa petrecuta in plus. Uneori stau si ma gandesc cu tristete la oamenii care se pierd in  furtuna asta a lumii. Ii fura tot, banii, munca, dorinta de atentie, dorinta de a avea mereu mai mult. Uita sa se bucure de lucrurile marunte, uita sa multumeasca pentru fiecare zi. Trec prin viata cu capul in jos si uita sa si-l mai ridice si sa observe minunatia cu care Dumnezeu a inzestrat aceasta planeta. Oare cand se vor trezi? Cand isi vor ridica privirea? Mi-ati oferit o noua perspectiva a vietii. Mi-ati infrumusetat-o si ma bucur ca vad oameni frumosi care inca  stiu sa pretuiasca. Vad munca, lupta, ambitie, dorinta, echipa, iubire. Ma faceti sa imi fie dor. Imi este dor de voi, de fiecare in parte. Va multumesc!

Anunțuri

Motivul pentru care intalnim in viata anumite persoane

largewevd

Conexiunile nu se fac niciodata degeaba. Intalnim mereu persoanele de care avem nevoie pentru a invata ceva in viata. Acele persoane vin la momentul potrivit pentru a ne forma, pentru ca noi suntem pregatiti pentru ele. Acum ceva timp imi tot puneam intrebarea „ De ce nu nimeresc relatiile potrivite? ( prieteni, iubire, munca)”. Raspunsul a venit pe loc de la o alta persoana mult mai matura ca mine: „ Vei primi relatiile potrivite atunci cand TU vei fi pregatita pentru ele.” Am digerat ceva timp raspunsul pentru a-l intelege. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, avem trepte de evolutie. Poate ca noi ne dorim prieteni, iubiti care sa ne inteleaga, bani si faima, dar noi nu suntem pregatiti pentru toate aceste lucruri. Mai trebuie sa invatam, ,mai avem de mancat pana sa ajungem acolo unde ne dorim.

Prin viata trec fel de fel de persoane. Unele se opresc pentru o perioada apoi pleaca, altele se opresc si raman, iar altele nici nu se deranjeaza sa se opreasca. La randul nostru avem de ales unde ne oprim si cat stam.

Eu nu cred in coincidente. Totul se intampla cu un motiv. Faptul ca acea persoana a intrat in viata ta si ti-a oferit bucurie, iubire, fericire, lacrimi si tristete a fost cu un motiv: ca tu sa inveti ceva din asta. Daca nu iti inveti lectia vei pati iar si iar si iar aceeasi poveste. Si tot tu te vei plange „ De ce nimic nu se schimba?”. Fa-ti timp pentru meditatie. Stai zece minute si gandeste-te la persoanele semnificative din viata ta:

Cum te-au facut sa te simti?

Ce ti-au oferit? Ce le-ai oferit?

Ce ai preluat de la ele? Ce ai invatat?

Cu ce te-a schimbat experienta? Ce lectie trebuia sa inveti?

Ce au in comun persoanele care ti-au intrat in viata? Ce au diferit?

Iti garantez ca nu degeaba ai trecut prin incercari. Nu degeaba ai trecut prin zile proaste. Nu degeaba acele persoane au ramas sau au plecat din viata ta. Acele persoane te-au modelat si te-au format, te-au facut sa fii ceea ce esti acum.

Cum sunt acum? Unde sunt?

Unde vreau sa ajung? Ce mai trebuie sa schimb?

Viata este o continua evolutie. Daca pierzi ritmul si stagnezi ai pierdut cursa. Unii nici nu se aliniaza la start. Altii pornesc cu stangul si se impiedica. Altii cad pe drum. Doar putini ajung la final. Dar ce te face sa continui? Daca ai alegat macar vreodata intr-o intrecere cunosti sentimentul. Celelalte persoane cu care te intreci te motiveaza. Exact asa este si in viata: esti motivat de persoanele de langa tine. DAR DACA TE UITI PREA MULT IN STANGA SI IN DREPATA CAZI IN BOT!

Povestile vietii se formeaza alaturi de alte persoane. Noi suntem media celor sase persoane cu care petrecem cel mai mult timp. Gandeste-te cine sunt acele persoane si cum te fac sa te simti, iar apoi vei realiza unde este mica problema.

Cand ma gandesc la cei de langa mine, cand intalnesc persoane noi, cand o persoana necunoscuta ma baga in seama sau cand ma uit in urma la cei care mi-au trecut prin viata realizez din ce in ce mai mult un lucru important si acela este ca

Dumnezeu lucreaza prin oameni.

Energii. Motivul pentru care unele persoane ne atrag, iar altele ne resping.

Social-networks-do-not-substitute-offline-connections

Cautam sa ne uitam la persoana de langa noi ca intr-o oglinda. Cautam neincetat cat mai multe asemanari, dorim sa il modelam pe cel de langa noi dupa bunul nostru plac, iar apoi, dupa lungi eforturi, cand poate reusim, ne plictisim si ne indeptam spre o noua tinta. Nu-i minunat?

Ce facem in relatii? Ne secatuim unii pe altii de energie. „Furam” de la celalalt pentru a ne simti mult mai bine, iar altii „fura” de la noi. Evoluam alaturi de unele persoane, apoi ne indreptam spre o alta tinta. Este ca un joc continuu al vietii, un joc in care castigatorul este cel care fura cel mai mult, care a fost cel mai istet, care si-a format cele mai puternice legaturi. Si cand spun ca „ furam” ma refer la calitati, la experiente de viata, la energii si la comportament. Ne formam prin alte persoane. Un exemplu ar fi faptul ca de mici incercam sa imitam modelul parintilor nostrii. Le furam stilul si modul de viata, limbajul si gesturile. Sau ganditi-va la o relatie lunga de 3, 4 ani. La un moment dat cei doi indragostiti incep sa semene din ce in ce mai mult. Fura pana cand ajung chiar sa isi modeleze si mimica fetei.

Imi place sa spun ca suntem „ vampiri energetici”. Fiecare avem o energie proprie. Cred ca ati patit si voi sa stati 2, 3 ore in compania unei persoane, iar dupa ce a plecat sa fiti atat de obosit si de secatuit de puteri de parca ati muncit o zi intreaga. Persoana respectiva s-a hranit cu energia voastra, inconstient, dar a facut-o. Alte persoane va ofera energie. Patesc adesea dupa ce ma intalnesc cu anumiti prieteni sa ma simt de zece ori mai bine. La fel, la randul vostru, oferiti sau furati energie de la altii. Este ca un joc pe care, din pacate, il jucam toata viata. Din acest joc continuu castiga doar cel care fura cel mai mult, care isi formeaza cele mai puternice relatii si care se inconjoara de persoane care ii pot oferi din ce in ce mai mult. Este trist, dar este realitatea.

Intrebarea este cum ne putem da seama cand o persoana ne fura din energie? Nu trebuie sa iti dai seama, o simti. O simti de cum a intrat in incapere si de cum te-a salutat. Intre oricare 2 persoane se creaza o unda energetica  si o conexiune. Se spune ca oamenii care sunt la fel se atrag. Este complet adevarat. Cu cat ne asemanam mai mult cu o persoana cu atat conexiunea va fi mai puternica.

Am patit sa intalnesc de 15 minute o persoana si sa simt ca o cunosteam de 3 ani. Conexiunea dintre noi era atat de puternica incat daca i-as fi facut o caracterizare as fi avut dreptate in 90% din cazuri. Imi doresc sa fiu inconjurata doar de astfel de persoane. Cine nu si-ar dori? Imi place sa creez legaturi profunde, sa trec de ambalaj, sa intru in profunzimea unei persoane. Pe unele persoane le citesc imediat si reusesc sa fac acest lucru fara probleme, dar alte persoane au o bariera si nu pot trece de ea. Acea bariera este, de fapt, energia persoanei respective care nu imi da voie sa merg mai departe, sa inaintez. Unele bariere se ridica dupa ceva timp, dar altele raman intepenite toata viata.

Cautati sa aveti in jurul vostru persoanele cu care va simtiti cel mai bine, care va inunda de energii pozitive si benefice. De ce sa va complicati viata si sa ii lasati pe altii sa fure de la voi? De ce sa nu fiti in perfecta armonie? In viata mereu aveti de ales si ar fi bine sa alegeti bine. Nu este timp de greseli. Nu este timp pentru regrete.

Poveste adevarata

3642555-R3L8T8D-650-7530605-R3L8T8D-600-2

Aseara m-a sunat un prieten. Cum am raspuns am stiut tot. Stiam ce se intamplase de cum a spus primul cuvant : „Alo”. A iubit. Si la fel ca fiecare barbat a iubit mult si a aratat putin. Dupa multe certuri ea plecase si nu dorea sa se mai intoarca. Desi nu iubea certurile dintre ei, el inca mai credea in relatie, credea in ea, in inocenta ei, in jocul de zambete care i se intiparea mereu pe fata. Credea, dar nu a incercat sa o intoarca din drum. Orgoliul prea mare l-a indrumat sa-i fie barbat mai intai, iar apoi sa-i fie iubit. A lasat-o sa plece si ea, ca fiecare femeie, a plecat. Femeia pune un barbat la test, dar barbatul nu pricepe asta si pica examenul vietii lui. El a picat examenul.

Mi-a povestit la telefon cum ii este dor, cat de mult ii este dor, cat de mult o vrea. M-a implorat sa ii dau un sfat asa ca i-am spus sa aleaga dintre orgoliu sau iubire. A ales orgoliul.

Dupa o luna de la conversatie m-a sunat o prietena. Printre suspine mi-a spus ca a gresit, ca a fost copila si ca vrea sa dea timpul inapoi. „L-am vazut in masina cu alta. Era fericit, radea. De cand ne-am despartit am tinut legatura, dar nu am mai vorbit niciodata de „noi” ca si posibila relatie. Atunci l-am sunat si l-am privit drept in ochi. M-a privit zece secunde, apoi si-a inchis telefonul si a accelerat. Abia acum simt ca am pierdut lupta…”

Am ascultat atenta. Puteam sa ii povestesc de el, de telefon, de dor, de iubire pierduta. Puteam sa ii spun orice, dar am ales o simpla intrebare : „Ce iti doresti acum?”

„Imi doresc sa nu mai existe orgoliu.”

Cum sa te vindeci de boala secolului XXI

10569092_675367982555634_2464953508085802834_n

Depindem de oameni. Suntem atat de dependenti de oamenii din jurul nostru incat ne traim viata dupa tiparele lor, dupa ce spun ei, dupa cum vor ei, dupa ce le place lor.

Intai ii alegem cu grija dupa niste criterii prestabilite, iar dupa ce i-am ales ar trebui sa ii acceptam asa cum sunt, nu? Cu bune, cu rele, cu crizele si interiile lor, cu rasul nebun, cu timiditate, cu depresii sau cu fericire. Ar trebui sa ii acceptam pentru ca noi i-am ales. Nimeni nu ni i-a bagat pe gat, nimeni nu ne-a fortat sa traim intr-un anumit cerc. Dar noi nu facem asa. De la prieteni, parinti, iubiti, amanti, copii sau diferite cunostinte, fara sa vrem avem doi pasi in minte:

Pasul 1: Alegerea

Pasul 2: Modelarea

Pentru unele persoane mai exista si pasul 3: Alungarea. Fericiti sunt cei care totusi raman fideli doar celor 2 pasi.

De ce ii modelam? Pentru ca nu suntem multumiti de ei. Nu suntem multumiti de cum evolueaza, de ceea ce ne ofera, de cum ne trateaza, de cum se comporta cu noi, de cum vorbesc cu noi. Mai pe scurt, nu suntem multumiti de nimic. Si in minte ne tot vine expresia „ In locul lui eu nu as fi facut asa.”

Pe bune? Iti spun eu, ai fi facut exact la fel. Nu esti multumit de cei din jurul tau pentru ca pur si simplu nu esti multumit DE TINE. Daca ai fi multumit de tine, de cum evoluezi, de cum te comporti, de cum vorbesti, ai sti sigur ceea ce vrei in viata si ceea ce meriti. Ai sti pe cine trebuie sa ai langa tine si pe cine trebuie sa inlaturi. Nu ai incerca sa schimbi persoane care nu isi doresc acest lucru. Schimbarea trebuie sa vina intai si intai de la ei, apoi de la tine. E ca o lege nescrisa.

Acum 2-3 ani eram bolnava. Aveam o boala cronica in cea mai mare faza existenta: doream mereu sa schimb oameni. Credeam ca eu sunt cea perfecta si ca ei sunt cei defecti, ca ei trebuie adusi pe drumul cel bun. Si incercam sa schimb pe absolut toata lumea dupa cum imi doream eu. Era ca un job full time care ma seca de toata energia. Am avut multi prieteni care mi-au reprosat ca ii modelam dupa bunul plac. Uneori reuseam (pentru o scurta perioada de timp), iar uneori nu. Rezultatul final: persoanele plecau de langa mine pe rand, una cate una. Iar eu ma plangeam încontinuu ca raman singura.

Eram pe patul de spital, bolnava, secatuita de puteri si de atatea cautari. Ce vroiam eu sa gasesc? Prietenii perfecti? Barbatul perfect care sa fie mereu la cheremul meu? Colectivul minune?

Pana intr-o zi cand cineva a incercat exact acelasi lucru cu mine. Isi dorea fata perfecta, exact pe placul lui, la cheremul lui, cand isi dorea, cum isi dorea. Si mi-am revenit. Ii multumesc din suflet persoanei care m-a vindecat de aceasta crunta boala. Atunci am inteles in sfarsit. Am plecat de langa acea persoana fericita si cu zambetul pe buze. In sfarsit ma regasisem dupa multe cautari.

Eu eram problema! Trebuia sa lucrez la mine, cu mine, fiind fericita de cum sunt si de ceea ce sunt. Trebuia sa imi fac oridine in viata si in suflet pentru a reusi sa atrag ceea ce imi doresc cu adevarat. Trebuia sa imi dau seama de ceea ce meritam si de ceea ce imi doream cu adevarat de la mine, de la cei din jurul meu, de la partenerul de viata. Cand am fost fericita cu mine persoanele am inceput sa reapara si sa ramana. Si i-am acceptat exact asa cum sunt: frumosi, urati, enervanti, veseli, depresivi, pentru ca si ei ma acceptau frumoasa, urata, deprimata, cu toate imperfectiunile mele.

Vad peste tot persoane care stau in relatii nepotrivite si incearca sa isi repare partenerul de viata, sa il schimbe, sa il modeleze ca pe o plastilina. Trag si trag de acea relatie la nesfarsit. Cand vor intelege oare ca omul de langa noi nu se poate schimba? Pardon, isi schimba toanele in functie de anotimp, dar caracterul si sufletul mereu ii va ramane la fel.

Dupa aproximativ un an de zile de la vindecarea mea miraculoasa o persoana cu multa experienta de viata mi-a spus: „ Nu poti sa schimbi oamenii daca ei nu isi doresc acest lucru. Nu te poti baga cu forta in viata lor. Daca ei iti cer ajutorul, asta e partea a doua. Daca nu ti-l cer tot ce poti face este sa fii fericita tu cu tine. Doar tu cu tine! Accepta ca oamenii sunt diferiti.”

Unele persoane sunt fericite in felul lor, fel care pe noi ne socheaza. Dar ei SUNT FERICITI! De ce sa isi modifice fericirea dupa bunul tau plac? Nu vor face acest lucru!

Cand vom accepta diferentele care ne inconjoara vom observa frumusetea vietii. Nu ne trebuie o gloata de persoane perfecte, nu avem ne voie de acest lucru. Frumusetea vietii consta in micile defecte. Imperfectiunea este benefica.

Nu concura cu alte persoane si nu iti epuiza resursele pe alti oameni. Concentreaza-te pe tine, fii atent cu tine, evolueaza tu si cu tine! Concureaza tu contra ta. Fii mai bun ca ieri. Daca faci acest lucru vei fii mult mai multumit decat ai fi concurat impotriva alei persoane. Nesemnificative persoane. Uneori in viata trebuie sa fii si egoist.

Oamenii vin si pleaca. Revenind la ce am spus in introducere, de ce suntem dependenti de alte persoane? De ce ne irosim energia pe alte persoane? Pentru ca nu putem fi fericiti cu propriul nostru corp si suflet. Atunci cand ne vom canaliza energia pe evolutia noastra si nu pe a altora, atunci vom scapa si de aceasta boala cronica. Si vom fi liberi.

Si ii vom lasa liberi pe cei din jurul nostru sa fie exact ceea ce isi doresc, cum isi doresc, cand isi doresc.

Cum agata baietii in 2014

524533_739628012744447_1403669925_n

Ce trebuie sa intelegem este ca baietii au doua job-uri: primul este locul de munca, iar al doilea este femeia. Nu stiu cum este primul, dar al doilea stiu sigur ca este full time.
Noi, femeile, suntem satule de povesti si vrajeli, de minciuni si ocolisuri, iar ei stiu EXACT ce ne trebuie, cand ne trebuie si in ce masura sa ne ofere acest lucru. Spun vorbele perfecte la momentul potrivit.
Ei stiu ce iti doresti tu, iar daca tu nu esti sigura de ceea ce meriti sa obti vei cadea prada vorbelor superbe.
Recent am fost abordata de un necunoscut. Abordarea lui era ceva de genul : „Buna! Stiu ca nu ma cunosti, imi pare rau ca ma bag asa in seama, dar eu sunt mai direct de fel. Esti foarte draguta.”
Deocamdata suna perfect, nu-i asa?
„Stiu ca uneori nu este bine sa fii asa direct, dar sunt sigur ca esti satula de povesti si de vrajeli si nu cred ca este cazul sa le aplic. Ideea este ca poate vorbim si daca este ok si pentru tine iesim la un suc sa ne cunoastem mai bine.”
Urmeaza partea bomba.
“Sunt genul de baiat linistit, nu beau, nu fumez, nu trag pe nas, iubesc sincer, nu insel, pot doar sa fiu eu si la final tu sa tragi concluziile.”
Daca mai arata si bine as fi spus ca a dat norocul peste mine. Am gasit barbatul perfect si nici nu a trebuit sa ma straduiesc prea mult. Mi-a picat din cer!
Raspunsul meu a fost ceva de genul acesta: “Buna, daca incercai sa aplici pentru un job probabil ai fi avut o sansa. A sunat ca un interviu de angajare straduindu-te sa imi demonstrezi cat de superb esti pentru a obtine postul. Imi pare rau, dar nu l-ai obtinut. Poti incerca in alta parte poate vei avea mai mult noroc.”
Treaba lui era sa obtina o intalnire, ceea ce a si recunoscut. El aplica pentru o intalnire. Job-ul lui era cel de a obtine intalniri. Si-a facut jocul de cuvinte pentru a avea o sansa, iar in caz ca o primea isi facea jocul de cuvinte in continuare pana primea ceea ce isi doreste. Iar apoi?
Este ca o lectie invatata pe derost si spusa iar si iar si iar . Avea discursul de “agatat” pregatit de acasa. L-am intrebat daca acest stil de abordare cucereste multe femei, iar raspunsul a fost pe masura : “Pana acum a mers foarte bine.”
Credule. Fraiere. Sau poate au dorit sa ii ofere “job-ul” sa vada ce este de capul lui. Pun pariu ca au plecat dezamagite.
Lectiile invatate de acasa ma lasa reci. Nu mai suntem la scoala sa le spunem in fata profesorului pentru a suna cat mai real si increzator posibil. Am crescut, ne-am maturizat si ne dorim ca cel de langa noi sa renunte la vrajeli. A folosit psihologia inversa, imi spunea “ sigur esti satula de vrajeli”, dar el doar atat imi putea vinde. Ma facea sa am incredere in el, cand tot ce imi spunea erau aceleasi vorbe rostite de prea multe ori la prea multe fete.
Si el a continuat, iar in zece minute pot spune ca il cunosteam perfect. “ Sunt asa, asa si asa. Pot face asta, asta si asta. Mai am asta, asta si asta. E alegerea ta daca vrei sa ne cunoastem.”
De ce te-as mai cunoaste daca in zece minute mi-ai oferit tot?
Pentru a atrage o fata trebuie sa O FACI sa isi doreasca sa te cunoasca. Trebuie sa O FACI sa isi puna intrebari despre tine, sa ii starnesti curiozitatea. La fel si in cazul baietilor. Daca ne oferiti totul pe tava, unde mai este farmecul? Misterul?
Eu vreau farmec si mister. Tu ce vrei?
Genul acesta de baieti cu discursul pregatit de acasa este peste tot si partea proasta este ca o groaza de fete sunt pur si simplu legate la ochi si cred ca l-au gasit pe Fat-Frumos. Iar daca tu, printesa din povesti nu ii cazi la picioare, Fat-Frumos merge mai departe spre alta poveste pentru a cuceri alta printesa.
Isi fac bagajele, isi impacheteza castelul si calul alb si pleaca. Sa fii bucuroasa ca a plecat!
Societatea poarta o masca. Spune-I “la revedere” si incearca in alta parte scumpo. Nu te lasa fermecata de “masca” pe care aproape toti o folosesc.
Asteapta-l pe cel care este intradevar diferit. Asteapta exceptia.
Fii tu o exceptie.

Poveste

10491148_653530148072751_3677316440677284844_n

Am sunat-o dupa 5 ani. Cat nu ar fi de ciudat, dar ea nici nu si-a schimbar numarul de telefon, de parca astepta. Cand a ridicat receptorul, m-am cutremurat. Vocea ei era atat de fericita. Pe fundal se radeau copii. Dupa al ei „Alo” am ramas fara cuvinte. Nu stiam ce sa spun, eram fericit pentru ea, si in acelasi timp parca ceva se rupea din mine. Atunci, 5 ani in urma, ea spunea ca ma va iubi mereu. Eu am ras, spunandu-i ca isi va intalni fericirea. Chiar daca in mine stiam ca nu minte. Atunci oricum am plecat…

Dupa ce mi-a zis „Alo” am pus receptorul. Tineam strans telefonul in mana. A venit apoi un mesaj. Ea scria…” Salut! Sa stii ca am asteptat acest sunet. Speram foarte mult sa aud glasul tau. Dar tu te-ai speriat, ca si atunci. Acum cu siguranta pot sa inchid telefonul. Stiu de ce m-ai sunat. Doreai sa stii, daca te iubesc. Da,te iubesc. Si nu ti-am spus minciuni nici atunci. Am incercat sa o sun din nou, dar numarul deja nu era disponibil. Am sunat in ziua urmatoare, apoi iar si iar. In fiecare zi. Am incercat sa o gasesc, dar a disparut…

Acum am 39 de ani. Sunt singur. Nu am nici copii si nici pisici macar nu tin in casa. Tot ceea ce am este acel numar, ca si acum 15 ani. Cine stie, poate intr-o zi va suna…

Concluzie: Iubeste pe cel de langa tine acum si nu mai tarziu. Mai tarziu inseamna niciodata.