Fight for passion.

O vezi pe strada. Radiaza de mandrie, nu renunta la visurile ei. O observi dupa felul cum merge, cum calca pamantul sigur si corect, cum nu se teme de nimic. O vezi ratacita si visatoare, ca si cum nu este prezenta acolo, ca si cum este prezenta cu sufletul in alta parte. Se uita la tine in gol. O privesti si vezi ca este diferita, cu un control imens, cu o stapanire de sine, cu un suflet cald si primitor. Si ce daca greseste? Ea nu are frica, ea nu are ce sa piarda. Ea castiga orice batalie. Deschisa si zambitoare, o optimista. Visatoare, nebunatica, in lumea ei. De necontrolat. Spontana. Isi creaza propriul univers si alege cu grija persoanele pe care le invita inauntru. Daca esti invitat, esti un castigator. Printre putinii castigatori de altfel, poti fi mandru, inseamna ca esti special. Ea stie unde vrea sa ajunga. Ea nu se multumeste cu putin. Lupta cu dintii pentru ceea ce isi doreste si uneori o da in bara, cade, ingenuncheaza, se loveste. Se ridica. Niciodata nu sta jos mai mult decat trebuie. Stie ca orice cazatura este un pas inainte. Se gandeste iar la visul ei, simte si traieste prin el. Si-l exprima cu extaz. Adoarme si se trezeste cu el in gand. E ca un drog, e o drogata. Drogata dupa pasiunile ei, de neinteles pentru cei care nu simt viata. Ea simte viata la alt nivel. Si chiar nu cred ca exista un drog mai puternic decat pasiunea. Acel sentiment cand stii ca ai lumea la picioare, cand simti ca poti face orice, cand nu ai nevoie de nimeni ca sa iti spuna ce sa faci si cum sa o faci. Tu stii ce trebuie si o faci bine. Este un foc imens care arde in ea..si arde…si arde.. si cu cat il alimentezi devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum! Cum mentine focul aprins? Cum reuseste?

Anunțuri

Un gând despre „Fight for passion.”

  1. Pentru ca asta e natura ei, pasionala. Poate pentru ca cine o cunoaste „de mica”, si a i’a cunoscut sufletul inca de atunci, stie ca asta face ea: Lupta. Traieste. Se implica. Iubeste. Si cand iubeste, ah, ce mai iubeste. Lasa urme. Adanci. Isi lasa locul ei ‘acolo’, unde nu il poate inlocui nimeni. Nici inaintea altor iubiri, nici dupa, nici chiar in timpul lor. In rarele momente cand o vad, inca e pe aceeasi frecventa cu mine. Ne povestim vietile ca si cum ar fi o alta zi normala in care vorbim, desi au fost dati cand a trecut si un an. Cand o vad, imi domina toate senzatiile, si nu pot sa stau departe. Trebuie sa o iau in brate. A ramas, cate putin, in toate celulele mele. Slabiciunea mea..
    cum reuseste? nici ea nu stie „inca”. Nici eu. Eu ma astept sa reuseasca, stiu ca o face si o va face, si tot ma surprinde de fiecare data.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s