Fight for passion.

O vezi pe strada. Radiaza de mandrie, nu renunta la visurile ei. O observi dupa felul cum merge, cum calca pamantul sigur si corect, cum nu se teme de nimic. O vezi ratacita si visatoare, ca si cum nu este prezenta acolo, ca si cum este prezenta cu sufletul in alta parte. Se uita la tine in gol. O privesti si vezi ca este diferita, cu un control imens, cu o stapanire de sine, cu un suflet cald si primitor. Si ce daca greseste? Ea nu are frica, ea nu are ce sa piarda. Ea castiga orice batalie. Deschisa si zambitoare, o optimista. Visatoare, nebunatica, in lumea ei. De necontrolat. Spontana. Isi creaza propriul univers si alege cu grija persoanele pe care le invita inauntru. Daca esti invitat, esti un castigator. Printre putinii castigatori de altfel, poti fi mandru, inseamna ca esti special. Ea stie unde vrea sa ajunga. Ea nu se multumeste cu putin. Lupta cu dintii pentru ceea ce isi doreste si uneori o da in bara, cade, ingenuncheaza, se loveste. Se ridica. Niciodata nu sta jos mai mult decat trebuie. Stie ca orice cazatura este un pas inainte. Se gandeste iar la visul ei, simte si traieste prin el. Si-l exprima cu extaz. Adoarme si se trezeste cu el in gand. E ca un drog, e o drogata. Drogata dupa pasiunile ei, de neinteles pentru cei care nu simt viata. Ea simte viata la alt nivel. Si chiar nu cred ca exista un drog mai puternic decat pasiunea. Acel sentiment cand stii ca ai lumea la picioare, cand simti ca poti face orice, cand nu ai nevoie de nimeni ca sa iti spuna ce sa faci si cum sa o faci. Tu stii ce trebuie si o faci bine. Este un foc imens care arde in ea..si arde…si arde.. si cu cat il alimentezi devine si mai puternic, creste, se mareste, explodeaza, bum! Cum mentine focul aprins? Cum reuseste?

Anunțuri

Nemuritori.

Nerabdare. Perseverenta. Ambitie. Lupta continua. Esec.

Nemuritori.

Respira, respira, capul sus. Hai, hai ca poti. Ai un obiectiv de atins.

Ba nu, ai un obiectiv de depasit! Trebuie sa te autodepasesti.

Este obositor, da. Extenuant, da. Uneori iti vine sa-ti iei o vacanta, prelungita. Poate pentru toata viata? E mult mai usor sa nu stii nimic, sa nu gandesti, sa fii ca toti ceilalti. E mult mai usor sa mergi dupa cum bate vantul. Dar nu noi. Noi mergem doar dupa cum ne bate inima, ne simtim vocatia, nu renuntam.

Cadem, esuam si cand suntem acolo jos mai se gaseste unul sa mai arunce si cu pietre. Si ce daca? Noi mereu ne ridicam. Stim sa esuam, sa invatam din greseli. Noi vom fi cei mai buni.

Cand eram mica mi s-a spus ca este vorba doar de timp, ca va dura ceva timp pana sa isi faca efectul, ca va trebui sa am rabdare, sa stau cuminte si increzatoare. Sa fiu puternica. Sa nu cedez. Niciodata.

Atunci era bine ca cineva sa stea cu ochii pe tine, sa vada daca ai cazut, sa te ridice si sa te incurajeze. Acum trebuie sa o faci singur. Vrei ceva in viata? Va trebui sa tragi cu dintii pentru acel lucuru. Nimeni nu o va face in locul tau, esti singur, tu si cu tine. Lupta este cu tine insuti.

Si totusi este vorba doar de timp. Nerabdarea de a ajunge la final este mare, cum sa luptam cu ea?

Ti-ai simtit vreodata vocatia? Te-ai simtit vreodata? Pe tine? Ti-ai visat vreodata viata?

„Da, tot timpul, in fiecare secunda. Cum va fi, cum va arata, ce voi face? Visez cu ochii deschisi. Ma lupt ca sa ajung acolo.”

„Atunci esti un om fericit, as spune.”

Sentimentele sunt contradictorii. Uneori ne dorim ceva si apoi il alungam, dar nu si cu viata . Cu viata nu te joci. Viata inseamna pasiune. Pune pasiune in ceea ce faci zi de zi. Trebuie sa fii mai bun ca ieri, trebuie sa nu te lasi. Tu nu ai voie sa obosesti, m-ai auzit?

E o lupta contra timp. Esti singur pe pista, te intreci cu tine insuti. Ceasul a pornit din clipa in care ai prins viata si se va opri la un moment dat. Pentru unii mult prea devreme. Tu cum ai de gand sa alergi prin viata? Lenes, agale, poate vei incerca si mersul cu spatele? Am auzit ca e la moda, e misto zic unii.

Dar unii vor mai mult de la ei. Unii isi imping limitele la mixim, se cunosc atat de bine, nu accepta sa fie in urma. Ei vor sa fie primii. Ei alearga in aplauzele multimii, isi urmeaza sufletul, inima, alearga pentru ei, pentru ceea ce vor deveni, pentru unde vor ajunge, pentru ce simt ca este bine sa faca, alearga cu pasiune. Viteza este subiectiva, aplauzele continua, sala este in picioare.

Acesti oameni nu se opresc nici macar sa multumeasca. Au un drum mult prea lung de parcurs intr-un timp atat de scurt. Mult prea scurt.

Acesti oameni learga si dupa ce timpul nu mai este in favoarea lor. Alearga impreuna cu alte persoane, incurajeaza alte persoane. Sufletul le ramane vesnic.

Acesti oameni sunt nemuritori.

Despre sistemul de invatamant infect.

Suntem un sistem care se bazeaza pe ideea de memorare. Cu cat bagi in tine cat mai multa informatie in timpul cel mai scurt cu atat esti cel mai destept ( asta spun unii). Eu as spune ca se numeste prostie. Sistemul de invatamant ne pregateste pentru viata? Ne arata drumul cu adevarat? Ce ne place sa facem? Ce SIMTIM ca trebuie sa facem in viata? Unde ne este locul? Imi pare atat de rau ca verbul „ a simti” incepe din ce in ce sa fie uitat. Sistemul doreste sa construiasca mase de oameni inundati de informatii, dar care nu simt. Roboti in devenire, asta vom ajunge, dar acesta este cu totul alt subiect.

Sa revenim la acest sistem inapt sa ne formeze caracterul. Invatam si ne chiunim sa memoram niste materii, lectii, carti, eseuri care un ne vor folosi absolut deloc in viata ( poate doar o sa ne prosteasca si mai rau). De exemplu, daca trecem putin prin materia de bac la romana vom observa ca, in secolul XXI, cand tehnologia este in plina floare noi despre ce invatam? Despre tarani, pamant, avere, puterea banului, crime, limbaj neadecvat, mentalitati gresite, idei preconcepute, promovandu-se ideea de om fara principii,egoist,inapt, care merge prin viata fara a evolua. Mai mult de atat, sistemul infect ne obliga practic sa visam si noaptea aceste lucruri care sunt cu totul nefolositoare pentru ce? Pentru a avea o diploma. Se promoveaza prostia, suntem cu totii prosti cu diplome. Eu am teancuri de diplome, dar le-am aruncat intr-un colt ( nici macar nu mai stiu pe unde sunt) si le-am lasat acolo. La ce imi folosesc? Cu ce ma ajuta? Cand o sa vorbesc cu un om o sa ii arat „Uite eu am diploma in comunicare si PR!”. Nu, nu imi vor folosi la nimic,nu ma vor reprezenta. In loc sa avem materii care sa ne dezvolte intradevar si sa ne mai lumineze( macar putin ca sasa suntem cazuti in groapa de mult timp), noi invatam ca A l-a omorat pe Y ( in detaliu chiar ) si ca B are patima avutiei si este un escroc si un egoist, si ca C este mare smecher si a inselat-o pe W, care a mai facut si un copil necasatorita si probabil copilul i-a murit la scurt timp. Nu pot sa pricep. Se promoveaza incultura si prostia si noi chiar trebuie sa invatam despre aceste lucruri. De fapt, pot sa pricep. Ei nu doresc ca noi sa evoluam pentru a putea sa creeze marionete gata de manipulat. Si cand spun „EI” va las pe voi sa va ganditi la cine ma refer.

Sa ne folosim putin imaginatia. Ce spuneti sa avem la liceu/ scoala generala/ facultate chiar ore/ cursuri despre : INTELIGENTA EMOTIONALA

TIPURI DE CARACTERE/ CUM SA NE CUNOASTEM CAT MAI BINE

TESTE DE PERSONALITATE

PUTEREA CONVINGERII

CUM SA TE COMPORTI CORECT IN SOCIETATE

GESTIONAREA RESURSELOR (si nu ma refer doar ma cele financiare)

ENERGII/ PUTEREA SPIRITUALA

PARAPSIHOLOGIE

UN CURS DESPRE ADEVARATELE VALORI

DESPRE CEI 7 ANI DE ACASA !!!!!!!!!!!!!!!!!!

CUM SA VORBESTI IN PUBLIC

EVOLUTIE

Si multe multe altele. Cum suna? A, da. Suna ireal.

Ganditi-va daca luam o clasa de a V-a si ii formam punand bazele (treapta cu treapta) unui caracter solid in urma acestor ore, acea generatie va stii ce inseamna lupta, puterea, moralitatea si respectul. Incearca sa schimbi tu ideile unui om de 60 de ani. Poti? Cu greu, aproape imposibil. Incearca sa formezi un copil oferindu-i mediul de care are nevoie si o sa observi schimbarea. Generatiile se formeaza de micute. Nu sunt contra invatatului. Din contra sunt pro cultura si dezvoltare in toate domeniile posibile. Eu sunt contra sistemului infect in care noi ne vom creste copilasii. Macar materia de limba romana ar putea fi putin modificata, modernizata, actualizata. Liceul nu ne formeaza, doar ne indobitoceste. Este crud, dar adevarat. O persoana care nu se cunoaste, care este vulnerabila imediat va intra in gloata de prostie care duhneste pe holurile liceului. Imi este frica sa ma gandesc ca eu imi voi educa intr-un mediu copilul, iar scoala/liceul il va prosti. Ma uit la generatiile din urma, boboceii micuti care vin si nu ma mai regasesc. Oh, Doamne cat de mult pret se pune pe exterior, pe trup, pe carcasa, pe materie. Sufletul? Unde e sufletul? Si ne intoarcem la verbul „a simti”.

Sincer, imi este frica de ziua in care nu ma vor mai misca lucrurile care mi se par anormale. Imi este frica de ziua in care anormalul sa mi se para normal. Este greu sa fii cum trebuie, sa iti menti coloana vertebrala intr-o lume in care prostia, barfa, invidia, egoul predomina. Imi este frica de ziua cand nu o sa mai simt. Sper din tot sufletul ca acea zi sa nu  vina niciodata.