Suntem cu totii diferiti. Din fericire.

suntem-diferiti2-1o

Am copiat cu nerusinare sloganul celor de la Mobexpert. Eram in masina cand am vazut pentru prima data reclama si instinctiv mi-am scos telefonul pentru a face o poza. Cum peste tot reclamele au o tendinta pornografica si vulgara vazand aceasta reclama mi-am dat seama ca inca mai exista speranta. Felicitari persoanelor care au venit cu ideea. Sunteti niste oameni superbi.

Ce mi-a atras in special atentia au fost cuvintele „ din fericire.”

Diferentele atrag. Diferentele fac lucrurile mult mai frumoase, fac oamenii sa se apropie si sa se descopere sau redescopere. Desi cautam asemanari suntem atrasi de diferente, de persoanele care detin ceea ce noi nu avem. Ne dorim inconstient ca cel de langa noi sa aiba ceva nou, ceva mult mai bun pentru a ne simti impliniti, pentru a ne completa. Iubim completarile.

Frumusetea vine din interior. Imi tot repet si repet si repet acest lucru pana imi intra in cap. Uneori uit, uneori ma ia atat de mult valul incat uit de mine, cine sunt, cine pot ajunge,  dar apoi ma redresez. Nu va convine ca persoanele de langa voi nu sunt asa cum va doriti? Ca nu sunt ca voi? Incercati sa va uitati mai in amanunt in loc sa priviti ambalajul. Uitati-va si la cel de langa voi nu doar la propriile voastre interese. De cate ori nu spunem „Daca eu as fi fost in locul lui as fi facut complet diferit”. Dar asta este frumusetea! Faptul ca cel de langa noi nu ne aseamana face totul mai frumos. Iti poti imagina cum ar fi o lume in care toti ar fi exact ca tine? Care ar gandi ca tine? Care s-ar comporta cum te comporti si tu? Cata plictiseala, cata monotonie…eu una nu as suporta.

Daca am intelege ca fiecare persoana este diferita in felul ei, ca este frumoasa si superba plina de defecte si de calitati, atunci nu ne-am mai enerva si nu ne-ar mai deranja alegerile facute de alti oameni.

Pe mine nu ma fascineza prea mult calitatile unei persoane. Ma intalnesc de doua, trei, zece ori cu acea persoana si o studiez atent. Ii iubesc calitatile, asemanarile, ma uit la ea ca in oglina uneori, dar cel mai mult sunt atenta la defecte.

Detaliile conteaza pentru mine. Defectele sunt cele care ma atrag. Pot eu suporta defectele acelei persoane? Pot eu trai cu acele defecte? Ma enerveaza? Ma deranjeaza? Imi plac?

Tatal meu si acum imi ofera acelasi sfat iar si iar si iar: „ Mari, nu cauta sa gasesti un baiat plin de calitati. Mai bine gandeste-te daca poti trai cu defectele lui.” Intelept om.

„ Un om se invata in timp. In timp vei observa ce si cum il duce capul.”

Multumesc tata. Nu voi uita niciodata aceste vorbe.

Priveste in jurul tau si observa-ti prietenii. Observa ce te atrage cel mai mult. Observa ce ii face pe ei sa fie diferiti. Ce au ei si nu ai tu?

Cand l-am intalnit pe X m-a fascinat modul lui analitic de a observa lucrurile. Analiza tot la cel mai mic detaliu, el nu uita niciodata nimic. Totul era sigur, totul era clar. Eu pe atunci eram cu capul in nori, visam, imi imaginam fel de fel de lucruri, uitam lucruri, ma impiedicam frecvent. Nu de multe ori s-a intamplat chiar sa ma traga de mana din fata unei masini, pentru ca eu ma uitam dupa nu stiu ce. Alaturi de el am invatat sa fiu mai cerebrala, am invatat sa observ detaliile. Am invatat ca viata nu trebuie traita cu capul in nori, ca trebuie sa ai un plan bine stabilit, ca trebuie sa iti pui limite, sa evoluezi, nu sa treci asa aiurea prin viata. Eram doua persoane complet diferite pe atunci, dar asta a fost frumusetea. Diferentele m-au atras, iar el probabil ca a fost atras de nebunia mea, de faptul ca aduceam culoare in viata lui exacta si bine analizata.

O prietena buna de a mea mi-a aratat arta. Era o artista, frumoasa, eleganta, rafinata. Feminina din cap pana in picioare. Pe atunci eram micuta si un pic mai „baietoasa”. Ii placea pictura, muzica, baletul si avea un stil de viata complet diferit de al meu. Visam sa ajung ca ea, mi-a fost model mult timp desi nu a stiut niciodata acest lucru. De mine nu s-a lipit cantatul sau pictura desi am cochetat ceva timp cu amandoua, dar intr-un final am invatat arta de a lega cuvintele si asa am inceput sa scriu. Am scris de mica, pana cand a ajuns sa-mi fie un stil de viata.

Nu toti suntem la fel si nici nu vom fi vreodata. Ne enerveaza ca ceilalti nu ne plac asa cum suntem, cu defecte si calitati? Ei au o problema, nu voi. Am patit ca pe unele persoane sa le deranjeze tonalitatea vocii mele. Cand sunt pasionata de un subiect anume incep sa ridic usor vocea si sa gesticulez puternic. Pe unii ii respingeau acest lucru, dar unele persoane mi-au spus sa adora acest lucru la mine, ca ma simt implicata, ca ei se simt bine cand le ofer atata atentie.

Invatati sa observati micile detalii.  Frumusetea vietii consta in micile diferente.

Anunțuri

Un gând despre „Suntem cu totii diferiti. Din fericire.”

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s