Energii. Motivul pentru care unele persoane ne atrag, iar altele ne resping.

Social-networks-do-not-substitute-offline-connections

Cautam sa ne uitam la persoana de langa noi ca intr-o oglinda. Cautam neincetat cat mai multe asemanari, dorim sa il modelam pe cel de langa noi dupa bunul nostru plac, iar apoi, dupa lungi eforturi, cand poate reusim, ne plictisim si ne indeptam spre o noua tinta. Nu-i minunat?

Ce facem in relatii? Ne secatuim unii pe altii de energie. „Furam” de la celalalt pentru a ne simti mult mai bine, iar altii „fura” de la noi. Evoluam alaturi de unele persoane, apoi ne indreptam spre o alta tinta. Este ca un joc continuu al vietii, un joc in care castigatorul este cel care fura cel mai mult, care a fost cel mai istet, care si-a format cele mai puternice legaturi. Si cand spun ca „ furam” ma refer la calitati, la experiente de viata, la energii si la comportament. Ne formam prin alte persoane. Un exemplu ar fi faptul ca de mici incercam sa imitam modelul parintilor nostrii. Le furam stilul si modul de viata, limbajul si gesturile. Sau ganditi-va la o relatie lunga de 3, 4 ani. La un moment dat cei doi indragostiti incep sa semene din ce in ce mai mult. Fura pana cand ajung chiar sa isi modeleze si mimica fetei.

Imi place sa spun ca suntem „ vampiri energetici”. Fiecare avem o energie proprie. Cred ca ati patit si voi sa stati 2, 3 ore in compania unei persoane, iar dupa ce a plecat sa fiti atat de obosit si de secatuit de puteri de parca ati muncit o zi intreaga. Persoana respectiva s-a hranit cu energia voastra, inconstient, dar a facut-o. Alte persoane va ofera energie. Patesc adesea dupa ce ma intalnesc cu anumiti prieteni sa ma simt de zece ori mai bine. La fel, la randul vostru, oferiti sau furati energie de la altii. Este ca un joc pe care, din pacate, il jucam toata viata. Din acest joc continuu castiga doar cel care fura cel mai mult, care isi formeaza cele mai puternice relatii si care se inconjoara de persoane care ii pot oferi din ce in ce mai mult. Este trist, dar este realitatea.

Intrebarea este cum ne putem da seama cand o persoana ne fura din energie? Nu trebuie sa iti dai seama, o simti. O simti de cum a intrat in incapere si de cum te-a salutat. Intre oricare 2 persoane se creaza o unda energetica  si o conexiune. Se spune ca oamenii care sunt la fel se atrag. Este complet adevarat. Cu cat ne asemanam mai mult cu o persoana cu atat conexiunea va fi mai puternica.

Am patit sa intalnesc de 15 minute o persoana si sa simt ca o cunosteam de 3 ani. Conexiunea dintre noi era atat de puternica incat daca i-as fi facut o caracterizare as fi avut dreptate in 90% din cazuri. Imi doresc sa fiu inconjurata doar de astfel de persoane. Cine nu si-ar dori? Imi place sa creez legaturi profunde, sa trec de ambalaj, sa intru in profunzimea unei persoane. Pe unele persoane le citesc imediat si reusesc sa fac acest lucru fara probleme, dar alte persoane au o bariera si nu pot trece de ea. Acea bariera este, de fapt, energia persoanei respective care nu imi da voie sa merg mai departe, sa inaintez. Unele bariere se ridica dupa ceva timp, dar altele raman intepenite toata viata.

Cautati sa aveti in jurul vostru persoanele cu care va simtiti cel mai bine, care va inunda de energii pozitive si benefice. De ce sa va complicati viata si sa ii lasati pe altii sa fure de la voi? De ce sa nu fiti in perfecta armonie? In viata mereu aveti de ales si ar fi bine sa alegeti bine. Nu este timp de greseli. Nu este timp pentru regrete.

Suntem cu totii diferiti. Din fericire.

suntem-diferiti2-1o

Am copiat cu nerusinare sloganul celor de la Mobexpert. Eram in masina cand am vazut pentru prima data reclama si instinctiv mi-am scos telefonul pentru a face o poza. Cum peste tot reclamele au o tendinta pornografica si vulgara vazand aceasta reclama mi-am dat seama ca inca mai exista speranta. Felicitari persoanelor care au venit cu ideea. Sunteti niste oameni superbi.

Ce mi-a atras in special atentia au fost cuvintele „ din fericire.”

Diferentele atrag. Diferentele fac lucrurile mult mai frumoase, fac oamenii sa se apropie si sa se descopere sau redescopere. Desi cautam asemanari suntem atrasi de diferente, de persoanele care detin ceea ce noi nu avem. Ne dorim inconstient ca cel de langa noi sa aiba ceva nou, ceva mult mai bun pentru a ne simti impliniti, pentru a ne completa. Iubim completarile.

Frumusetea vine din interior. Imi tot repet si repet si repet acest lucru pana imi intra in cap. Uneori uit, uneori ma ia atat de mult valul incat uit de mine, cine sunt, cine pot ajunge,  dar apoi ma redresez. Nu va convine ca persoanele de langa voi nu sunt asa cum va doriti? Ca nu sunt ca voi? Incercati sa va uitati mai in amanunt in loc sa priviti ambalajul. Uitati-va si la cel de langa voi nu doar la propriile voastre interese. De cate ori nu spunem „Daca eu as fi fost in locul lui as fi facut complet diferit”. Dar asta este frumusetea! Faptul ca cel de langa noi nu ne aseamana face totul mai frumos. Iti poti imagina cum ar fi o lume in care toti ar fi exact ca tine? Care ar gandi ca tine? Care s-ar comporta cum te comporti si tu? Cata plictiseala, cata monotonie…eu una nu as suporta.

Daca am intelege ca fiecare persoana este diferita in felul ei, ca este frumoasa si superba plina de defecte si de calitati, atunci nu ne-am mai enerva si nu ne-ar mai deranja alegerile facute de alti oameni.

Pe mine nu ma fascineza prea mult calitatile unei persoane. Ma intalnesc de doua, trei, zece ori cu acea persoana si o studiez atent. Ii iubesc calitatile, asemanarile, ma uit la ea ca in oglina uneori, dar cel mai mult sunt atenta la defecte.

Detaliile conteaza pentru mine. Defectele sunt cele care ma atrag. Pot eu suporta defectele acelei persoane? Pot eu trai cu acele defecte? Ma enerveaza? Ma deranjeaza? Imi plac?

Tatal meu si acum imi ofera acelasi sfat iar si iar si iar: „ Mari, nu cauta sa gasesti un baiat plin de calitati. Mai bine gandeste-te daca poti trai cu defectele lui.” Intelept om.

„ Un om se invata in timp. In timp vei observa ce si cum il duce capul.”

Multumesc tata. Nu voi uita niciodata aceste vorbe.

Priveste in jurul tau si observa-ti prietenii. Observa ce te atrage cel mai mult. Observa ce ii face pe ei sa fie diferiti. Ce au ei si nu ai tu?

Cand l-am intalnit pe X m-a fascinat modul lui analitic de a observa lucrurile. Analiza tot la cel mai mic detaliu, el nu uita niciodata nimic. Totul era sigur, totul era clar. Eu pe atunci eram cu capul in nori, visam, imi imaginam fel de fel de lucruri, uitam lucruri, ma impiedicam frecvent. Nu de multe ori s-a intamplat chiar sa ma traga de mana din fata unei masini, pentru ca eu ma uitam dupa nu stiu ce. Alaturi de el am invatat sa fiu mai cerebrala, am invatat sa observ detaliile. Am invatat ca viata nu trebuie traita cu capul in nori, ca trebuie sa ai un plan bine stabilit, ca trebuie sa iti pui limite, sa evoluezi, nu sa treci asa aiurea prin viata. Eram doua persoane complet diferite pe atunci, dar asta a fost frumusetea. Diferentele m-au atras, iar el probabil ca a fost atras de nebunia mea, de faptul ca aduceam culoare in viata lui exacta si bine analizata.

O prietena buna de a mea mi-a aratat arta. Era o artista, frumoasa, eleganta, rafinata. Feminina din cap pana in picioare. Pe atunci eram micuta si un pic mai „baietoasa”. Ii placea pictura, muzica, baletul si avea un stil de viata complet diferit de al meu. Visam sa ajung ca ea, mi-a fost model mult timp desi nu a stiut niciodata acest lucru. De mine nu s-a lipit cantatul sau pictura desi am cochetat ceva timp cu amandoua, dar intr-un final am invatat arta de a lega cuvintele si asa am inceput sa scriu. Am scris de mica, pana cand a ajuns sa-mi fie un stil de viata.

Nu toti suntem la fel si nici nu vom fi vreodata. Ne enerveaza ca ceilalti nu ne plac asa cum suntem, cu defecte si calitati? Ei au o problema, nu voi. Am patit ca pe unele persoane sa le deranjeze tonalitatea vocii mele. Cand sunt pasionata de un subiect anume incep sa ridic usor vocea si sa gesticulez puternic. Pe unii ii respingeau acest lucru, dar unele persoane mi-au spus sa adora acest lucru la mine, ca ma simt implicata, ca ei se simt bine cand le ofer atata atentie.

Invatati sa observati micile detalii.  Frumusetea vietii consta in micile diferente.

Si barbatii plang, cateodata, din iubire…

10259945_770581776309385_8782520270466917142_n

Cand i-am cunoscut pe X, Y si pe Z nu am stiut ce suflet minunat aveau. Nu mi-a trecut niciodata prin minte cat de iubitori pot fi. Superbe persoane, ii ador, ii iubesc. Aveam impresia ca doar femeile pot iubi enorm, ca doar ele pot suferi, ca noi suntem singurele care putem fi empatice. Ei mi-au rasturnat toate ideile despre proastele presupuneri ale mele ca barbatii nu ar avea suflet. Ba au! Si inca unul foarte mare.
Este adevarat ca le este greu sa il arate. La primele intalniri, primele luni in care inca va cunoasteti nu vor da niciodata cartile pe fata. Nici sa nu te astepti ca ei sa iti vorbeasca de fostele relatii, nu o vor face. Ei sunt calculati in tot ceea ce fac si iau totul ca atare. Ei sunt simpli.

Barbatii sunt simpli, iar femeile sunt complicate. Complet adevarat.

Dar simplitatea lor este atat de frumoasa!

Ne uitam prea mult la ambalaj si nu reusim sa observam interiorul. Este adevarat ca ei renunta prosteste cand nu stiu ce vor, ca sunt mereu in cautari, ca insala si fac aia si aia si aia. DAR NOI NU FACEM?

De ce femeile se victimizeaza atat? Saracutele de ele, uite ce le-au facut dobitocii astia de barbati. Analfabeti, prosti, porci, retardati, curvari.

Serios? Probabil unul dintre cei de mai sus chiar te-a iubit. Si a suferit pentru tine. Si tu nu aveai ochi si urechi pentru el. Si te-ai dus unde te-au tinut picioarele, dar cat mai departe de el.

De cate ori nu i-ai dat tu papucii lu unu?

De cate ori nu ti-ai batut si tu joc de barbati, poate fara sa vrei?

De cate ori te-ai aruncat intr-o relatie desi stiai ca nu e ceea ce iti trebuie?

De cate ori nu te-ai uitat si tu in curtea vecinului?

La prietenul lui cel mai bun? Si da, probabil ca era de zece ori mai bun decat iubitul tau.

Iti placea, nu?

Deci gata, terminam cu victimizarea!

Ce ii face pe barbati sa iubeasca? Sa sufere dupa o  femeie? Sa le topeasca inima de gheata?

Cand el o gaseste pe EA nimic nu ii mai sta in cale. Si chiar daca vor avea o relatie superba impreuna, si chiar daca vor ramane doar prieteni sau nu se vor mai intalni niciodata, el tot va suferi.

Cand X, Y si Z au plans am simtit  in acel moment ca toate zidurile dintre noi au fost daramate. Nu conteaza pentru ce au facut-o, cum au facut-o, in ce mod si in ce moment. Este minunat sa vezi cum un barbat este vulnerabil in fata unei femei. Ei au avut incredere in mine si au dat toate cartile pe fata, iar eu i-am iubit de zece ori mai mult.

Imi doresc ca barbatii sa nu mai fie atat de reticenti si sa inteleaga ca noi ii iubim pentru ceea ce sunt, pentru ca isi arata sentimentele in fata noastra, pentru ca sunt superbi in orice moment al zilei: cand plang, cand rad, cand sunt somnorosi, cand sunt fricosi, cand ne apara, cand ne saruta, cand sunt nervosi si lista poate continua.

DA! Sunteti superbi si aveti o inima imensa.

Si imi pare rau ca nu stim cum sa va apreciem. Cand ne oferiti totul pe tava si noi facem mofturi, cand strambam din nas la orice mic gest, cand nu ne convine nimic, cand suntem geloase prosteste, cand va epuizam de puteri si de resurse si inclusiv de bani. Cand suntem orice in afara de a fi femeia iubita de langa voi. Imi pare sincer rau.

Stiu ca sunt multe femei care probabil nu sunt de acord cu asta, probabil nu l-au gasit pe „EL”, pe cel potrivit, probabil au trecut printr-o despartire, sau probabil au un trecut mult prea dezastruos. Eu merg pe o idee geniala (din punctul meu de vedere) : atata timp cat daruiesti iubire neconditionat, vei primi iubire neconditionat. Poate ca acum sunt in genunchi, sfasiata, trista, plansa, dar in curand voi fi bine. Nu trece o zi fara sa nu ofer iubire pentru ca nu pot trai altfel. Fara iubire ma simt goala. Atata timp cat intelegem ca fiecare om este diferit putem sa ne impacam cu ideea ca nu toti oamenii ne aleg pe noi. Dar nici TU nu i-ai ales pe toti !!!!!!!!!!

Iubeste neconditionat si la un moment dat va veni barbatul care iti va inapoia inzecit iubirea.

Si voi, barbati superbi, iubiti neconditionat in continuare. Sunt femei superbe care va asteapta cu bratele deschise.

Poveste adevarata

3642555-R3L8T8D-650-7530605-R3L8T8D-600-2

Aseara m-a sunat un prieten. Cum am raspuns am stiut tot. Stiam ce se intamplase de cum a spus primul cuvant : „Alo”. A iubit. Si la fel ca fiecare barbat a iubit mult si a aratat putin. Dupa multe certuri ea plecase si nu dorea sa se mai intoarca. Desi nu iubea certurile dintre ei, el inca mai credea in relatie, credea in ea, in inocenta ei, in jocul de zambete care i se intiparea mereu pe fata. Credea, dar nu a incercat sa o intoarca din drum. Orgoliul prea mare l-a indrumat sa-i fie barbat mai intai, iar apoi sa-i fie iubit. A lasat-o sa plece si ea, ca fiecare femeie, a plecat. Femeia pune un barbat la test, dar barbatul nu pricepe asta si pica examenul vietii lui. El a picat examenul.

Mi-a povestit la telefon cum ii este dor, cat de mult ii este dor, cat de mult o vrea. M-a implorat sa ii dau un sfat asa ca i-am spus sa aleaga dintre orgoliu sau iubire. A ales orgoliul.

Dupa o luna de la conversatie m-a sunat o prietena. Printre suspine mi-a spus ca a gresit, ca a fost copila si ca vrea sa dea timpul inapoi. „L-am vazut in masina cu alta. Era fericit, radea. De cand ne-am despartit am tinut legatura, dar nu am mai vorbit niciodata de „noi” ca si posibila relatie. Atunci l-am sunat si l-am privit drept in ochi. M-a privit zece secunde, apoi si-a inchis telefonul si a accelerat. Abia acum simt ca am pierdut lupta…”

Am ascultat atenta. Puteam sa ii povestesc de el, de telefon, de dor, de iubire pierduta. Puteam sa ii spun orice, dar am ales o simpla intrebare : „Ce iti doresti acum?”

„Imi doresc sa nu mai existe orgoliu.”