Cum sa te vindeci de boala secolului XXI

10569092_675367982555634_2464953508085802834_n

Depindem de oameni. Suntem atat de dependenti de oamenii din jurul nostru incat ne traim viata dupa tiparele lor, dupa ce spun ei, dupa cum vor ei, dupa ce le place lor.

Intai ii alegem cu grija dupa niste criterii prestabilite, iar dupa ce i-am ales ar trebui sa ii acceptam asa cum sunt, nu? Cu bune, cu rele, cu crizele si interiile lor, cu rasul nebun, cu timiditate, cu depresii sau cu fericire. Ar trebui sa ii acceptam pentru ca noi i-am ales. Nimeni nu ni i-a bagat pe gat, nimeni nu ne-a fortat sa traim intr-un anumit cerc. Dar noi nu facem asa. De la prieteni, parinti, iubiti, amanti, copii sau diferite cunostinte, fara sa vrem avem doi pasi in minte:

Pasul 1: Alegerea

Pasul 2: Modelarea

Pentru unele persoane mai exista si pasul 3: Alungarea. Fericiti sunt cei care totusi raman fideli doar celor 2 pasi.

De ce ii modelam? Pentru ca nu suntem multumiti de ei. Nu suntem multumiti de cum evolueaza, de ceea ce ne ofera, de cum ne trateaza, de cum se comporta cu noi, de cum vorbesc cu noi. Mai pe scurt, nu suntem multumiti de nimic. Si in minte ne tot vine expresia „ In locul lui eu nu as fi facut asa.”

Pe bune? Iti spun eu, ai fi facut exact la fel. Nu esti multumit de cei din jurul tau pentru ca pur si simplu nu esti multumit DE TINE. Daca ai fi multumit de tine, de cum evoluezi, de cum te comporti, de cum vorbesti, ai sti sigur ceea ce vrei in viata si ceea ce meriti. Ai sti pe cine trebuie sa ai langa tine si pe cine trebuie sa inlaturi. Nu ai incerca sa schimbi persoane care nu isi doresc acest lucru. Schimbarea trebuie sa vina intai si intai de la ei, apoi de la tine. E ca o lege nescrisa.

Acum 2-3 ani eram bolnava. Aveam o boala cronica in cea mai mare faza existenta: doream mereu sa schimb oameni. Credeam ca eu sunt cea perfecta si ca ei sunt cei defecti, ca ei trebuie adusi pe drumul cel bun. Si incercam sa schimb pe absolut toata lumea dupa cum imi doream eu. Era ca un job full time care ma seca de toata energia. Am avut multi prieteni care mi-au reprosat ca ii modelam dupa bunul plac. Uneori reuseam (pentru o scurta perioada de timp), iar uneori nu. Rezultatul final: persoanele plecau de langa mine pe rand, una cate una. Iar eu ma plangeam încontinuu ca raman singura.

Eram pe patul de spital, bolnava, secatuita de puteri si de atatea cautari. Ce vroiam eu sa gasesc? Prietenii perfecti? Barbatul perfect care sa fie mereu la cheremul meu? Colectivul minune?

Pana intr-o zi cand cineva a incercat exact acelasi lucru cu mine. Isi dorea fata perfecta, exact pe placul lui, la cheremul lui, cand isi dorea, cum isi dorea. Si mi-am revenit. Ii multumesc din suflet persoanei care m-a vindecat de aceasta crunta boala. Atunci am inteles in sfarsit. Am plecat de langa acea persoana fericita si cu zambetul pe buze. In sfarsit ma regasisem dupa multe cautari.

Eu eram problema! Trebuia sa lucrez la mine, cu mine, fiind fericita de cum sunt si de ceea ce sunt. Trebuia sa imi fac oridine in viata si in suflet pentru a reusi sa atrag ceea ce imi doresc cu adevarat. Trebuia sa imi dau seama de ceea ce meritam si de ceea ce imi doream cu adevarat de la mine, de la cei din jurul meu, de la partenerul de viata. Cand am fost fericita cu mine persoanele am inceput sa reapara si sa ramana. Si i-am acceptat exact asa cum sunt: frumosi, urati, enervanti, veseli, depresivi, pentru ca si ei ma acceptau frumoasa, urata, deprimata, cu toate imperfectiunile mele.

Vad peste tot persoane care stau in relatii nepotrivite si incearca sa isi repare partenerul de viata, sa il schimbe, sa il modeleze ca pe o plastilina. Trag si trag de acea relatie la nesfarsit. Cand vor intelege oare ca omul de langa noi nu se poate schimba? Pardon, isi schimba toanele in functie de anotimp, dar caracterul si sufletul mereu ii va ramane la fel.

Dupa aproximativ un an de zile de la vindecarea mea miraculoasa o persoana cu multa experienta de viata mi-a spus: „ Nu poti sa schimbi oamenii daca ei nu isi doresc acest lucru. Nu te poti baga cu forta in viata lor. Daca ei iti cer ajutorul, asta e partea a doua. Daca nu ti-l cer tot ce poti face este sa fii fericita tu cu tine. Doar tu cu tine! Accepta ca oamenii sunt diferiti.”

Unele persoane sunt fericite in felul lor, fel care pe noi ne socheaza. Dar ei SUNT FERICITI! De ce sa isi modifice fericirea dupa bunul tau plac? Nu vor face acest lucru!

Cand vom accepta diferentele care ne inconjoara vom observa frumusetea vietii. Nu ne trebuie o gloata de persoane perfecte, nu avem ne voie de acest lucru. Frumusetea vietii consta in micile defecte. Imperfectiunea este benefica.

Nu concura cu alte persoane si nu iti epuiza resursele pe alti oameni. Concentreaza-te pe tine, fii atent cu tine, evolueaza tu si cu tine! Concureaza tu contra ta. Fii mai bun ca ieri. Daca faci acest lucru vei fii mult mai multumit decat ai fi concurat impotriva alei persoane. Nesemnificative persoane. Uneori in viata trebuie sa fii si egoist.

Oamenii vin si pleaca. Revenind la ce am spus in introducere, de ce suntem dependenti de alte persoane? De ce ne irosim energia pe alte persoane? Pentru ca nu putem fi fericiti cu propriul nostru corp si suflet. Atunci cand ne vom canaliza energia pe evolutia noastra si nu pe a altora, atunci vom scapa si de aceasta boala cronica. Si vom fi liberi.

Si ii vom lasa liberi pe cei din jurul nostru sa fie exact ceea ce isi doresc, cum isi doresc, cand isi doresc.

Cum agata baietii in 2014

524533_739628012744447_1403669925_n

Ce trebuie sa intelegem este ca baietii au doua job-uri: primul este locul de munca, iar al doilea este femeia. Nu stiu cum este primul, dar al doilea stiu sigur ca este full time.
Noi, femeile, suntem satule de povesti si vrajeli, de minciuni si ocolisuri, iar ei stiu EXACT ce ne trebuie, cand ne trebuie si in ce masura sa ne ofere acest lucru. Spun vorbele perfecte la momentul potrivit.
Ei stiu ce iti doresti tu, iar daca tu nu esti sigura de ceea ce meriti sa obti vei cadea prada vorbelor superbe.
Recent am fost abordata de un necunoscut. Abordarea lui era ceva de genul : „Buna! Stiu ca nu ma cunosti, imi pare rau ca ma bag asa in seama, dar eu sunt mai direct de fel. Esti foarte draguta.”
Deocamdata suna perfect, nu-i asa?
„Stiu ca uneori nu este bine sa fii asa direct, dar sunt sigur ca esti satula de povesti si de vrajeli si nu cred ca este cazul sa le aplic. Ideea este ca poate vorbim si daca este ok si pentru tine iesim la un suc sa ne cunoastem mai bine.”
Urmeaza partea bomba.
“Sunt genul de baiat linistit, nu beau, nu fumez, nu trag pe nas, iubesc sincer, nu insel, pot doar sa fiu eu si la final tu sa tragi concluziile.”
Daca mai arata si bine as fi spus ca a dat norocul peste mine. Am gasit barbatul perfect si nici nu a trebuit sa ma straduiesc prea mult. Mi-a picat din cer!
Raspunsul meu a fost ceva de genul acesta: “Buna, daca incercai sa aplici pentru un job probabil ai fi avut o sansa. A sunat ca un interviu de angajare straduindu-te sa imi demonstrezi cat de superb esti pentru a obtine postul. Imi pare rau, dar nu l-ai obtinut. Poti incerca in alta parte poate vei avea mai mult noroc.”
Treaba lui era sa obtina o intalnire, ceea ce a si recunoscut. El aplica pentru o intalnire. Job-ul lui era cel de a obtine intalniri. Si-a facut jocul de cuvinte pentru a avea o sansa, iar in caz ca o primea isi facea jocul de cuvinte in continuare pana primea ceea ce isi doreste. Iar apoi?
Este ca o lectie invatata pe derost si spusa iar si iar si iar . Avea discursul de “agatat” pregatit de acasa. L-am intrebat daca acest stil de abordare cucereste multe femei, iar raspunsul a fost pe masura : “Pana acum a mers foarte bine.”
Credule. Fraiere. Sau poate au dorit sa ii ofere “job-ul” sa vada ce este de capul lui. Pun pariu ca au plecat dezamagite.
Lectiile invatate de acasa ma lasa reci. Nu mai suntem la scoala sa le spunem in fata profesorului pentru a suna cat mai real si increzator posibil. Am crescut, ne-am maturizat si ne dorim ca cel de langa noi sa renunte la vrajeli. A folosit psihologia inversa, imi spunea “ sigur esti satula de vrajeli”, dar el doar atat imi putea vinde. Ma facea sa am incredere in el, cand tot ce imi spunea erau aceleasi vorbe rostite de prea multe ori la prea multe fete.
Si el a continuat, iar in zece minute pot spune ca il cunosteam perfect. “ Sunt asa, asa si asa. Pot face asta, asta si asta. Mai am asta, asta si asta. E alegerea ta daca vrei sa ne cunoastem.”
De ce te-as mai cunoaste daca in zece minute mi-ai oferit tot?
Pentru a atrage o fata trebuie sa O FACI sa isi doreasca sa te cunoasca. Trebuie sa O FACI sa isi puna intrebari despre tine, sa ii starnesti curiozitatea. La fel si in cazul baietilor. Daca ne oferiti totul pe tava, unde mai este farmecul? Misterul?
Eu vreau farmec si mister. Tu ce vrei?
Genul acesta de baieti cu discursul pregatit de acasa este peste tot si partea proasta este ca o groaza de fete sunt pur si simplu legate la ochi si cred ca l-au gasit pe Fat-Frumos. Iar daca tu, printesa din povesti nu ii cazi la picioare, Fat-Frumos merge mai departe spre alta poveste pentru a cuceri alta printesa.
Isi fac bagajele, isi impacheteza castelul si calul alb si pleaca. Sa fii bucuroasa ca a plecat!
Societatea poarta o masca. Spune-I “la revedere” si incearca in alta parte scumpo. Nu te lasa fermecata de “masca” pe care aproape toti o folosesc.
Asteapta-l pe cel care este intradevar diferit. Asteapta exceptia.
Fii tu o exceptie.

M-am pierdut. M-am regasit.

10151915_750421264998455_5038685056733948029_n

Suntem suma clipelor din viata noastra, a momentelor prin care trecem, a iubirilor pierdute, a lectiilor invatate, a incercarilor repetate. Suntem suma a tot ceea ce am ales pana acum. Daca pui cap la cap toate alegerile facute vei ajunge aici. Iti place unde esti? Vrei sa schimbi ceva? O noua sansa poate? Un nou inceput?

Observ din ce in ce mai des ca sentimentul de regret incolteste in fiecare suflet. Prieteni dragi imi povestesc cat de mult regreta alegerile facute. Isi doresc sa se intoarca in timp, sa se afirme, sa fie mai indrazneti, sa iubeasca mai mult, sa ofere mai putin, sa nu poarte o masca. Dar toti ne dorim sa fim fericiti.

Recent 3 persoane mi-au spus cat de mult au regretat. Prima am fost eu. Celelalte doua se cunosc. Sunt persoane minunate pe care le iubesc enorm. Ne-am regasit in sfarsit si am reusit sa ne adunam. Povestindu-ne vietile ne tot intrebam „Unde ne pierdusem in tot acest timp?”. Vestnica si unica intrebare…

Cred ca am aflat care este cea mai mare greseala a omenirii. Nu suntem niciodata noi, cei adevarati, fara masti, fara zambete false, fara minciuni si fara sa ne mintim. Ne credem fericiti cand de fapt nu suntem. Ne pictam viata in roz bombon cu stelute si floricele, cand, de fapt, este gri spre negru cu fulgere si tunete.

Ne straduim mult prea mult sa ii multumim PE ALTII, cand tot ce trebuie sa facem este sa NE multumim PE NOI. Ne consumam pretioasa energie pentru a ne satisface parintii, prietenii, iubitii, amantii, cand, de fapt, tot ce trebuie este sa ne satisfacem PE NOI. Daca tu oferi si oferi si oferi fara sa ai nici macar o pretentie, tie ce iti mai ramane? Iti spun eu ceea ce tu stii deja: nu iti mai ramane ABSOLUT NIMIC.

Desigur ca poti sa oferi non-stop, dar la un moment dat te vei simti gol. Iar daca persoana de langa tine a fost invatata sa primeasca non-stop ea nu va stii ce si cum sa iti ofere in schimb, cum sa te faca sa te simti implinita si gata sa ofere la randul ei. Nu este vina ei ca tu nu ai invatat-o! Nu este vina ei ca tu nu ti-ai exprimat pretentiile si dorintele!

Cresti un copil, il educi si apoi primesti roadele. Daca il vei educa prost dupa ceva timp vei primi exact ceea ce meriti.

La fel este in orice fel de relatie.

Sa luam un exemplu. Traiesti o mare poveste de dragoste si cand iubesti incepi sa oferi si sa oferi si sa oferi. Uitam un lucru esential: cand oferi trebuie sa si primesti! Ne pierdem in relatie, incepem sa il multumim pe cel de langa noi, sa ii facem poftele, sa renuntam la ceea ce ne place si sa nu ne exprimam dorintele. Totul ca sa fie bine, nu? Si apoi cand nu mai putem oferi ne intrebam de ce iubitul/iubita noastra sta cu mainile in san.

De cate ori nu ati auzit replica: „ Am oferit atat de mult, am lasat absolut totul ca sa ii fie lui/ei bine. M-am lasat pe mine, mi-am lasat placerile si dorintele si m-am dat dupa el/ea. Si el/ea ce face? Unde am ajuns? Nu apreciaza. Nu am oferit destul? Ce trebuia sa fac mai mult?”

Si apoi vine marea revelatie. Trezirea la realitate. O palma peste ochi. Un pumn in spate.

Buna dimineata!

„ Parca am fost oarba in tot acest timp. Atatea luni/ ani de relatie ….unde m-am pierdut?”.

Te regasesti?

In viata am primit cativa pumni pe care nu ii voi uita niciodata. M-au schimbat, m-au adus cu picioarele pe pamant. Multumesc persoanelor care mi-au facut acest bine, care m-au batut de mama focului si care au reusit sa ma resusciteze la loc.

Cel mai recent pumn a fost o intrebare care am primit-o atunci cand nu mai stiam pe ce planeta ma aflam: „ Tu stii ce vrei in viata? Daca stii, atunci cum poti sa accepti sa fii calcata in picioare?”.

Si imediat de pe Pluto am ajuns inapoi cu picioarele pe Pamant.

Si nu am mai acceptat sa fiu calcata in picioare. Si mi-a fost atat de bine incat nu as mai accepta acest lucru niciodata.

Si m-am impus si mi-am exprimat pretentiile. Mi-am vazut de mine, m-am pus pe primul plan si nu m-am mai uitat pe undeva prafuita cum faceam inainte. Si imi este atat de bine !!!

Cand iti aduci aminte cine esti si ceea ce meriti cu adevarat nu ai cum sa pierzi. Cand ai pretentii la un moment dat primesti tot ceea ce iti doresti. Trebuie doar sa risti, trebuie doar sa ai curajul sa ceri.

Ne pierdem pentru ca nu stim de fapt cine suntem cu adevarat. Nu stim ce ne dorim, nu ne cunoastem adevarata valoare, ne multumim cu putin.

Zi de zi imi pun aceeasi intrebare: „De ce sa te multumesti cu putin cand poti avea totul?”.

Dupa ce citesti acest articol sper sa ai aceeasi revelatie pe care o am si eu.

Si sper sa nu mai uiti cine esti cu adevarat.

L-as fi iubit daca …

Stii ce vrei in viata? Pe cine vrei? Cu cine sa te trezesti in fiecare dimineata sau pe cine saruti de noapte buna?

Oamenii pleaca si vin. Pleaca persoanele dragi noua si ne doare. Ne ranesc cand pleaca. Eu nu ma uit in urma. In urma mea sunt persoanele care nu m-au meritat deloc. Fugiti, plecati, nu va mai vreu in viata mea! Mi-ati facut un mare bine, m-ati facut mai puternica, iar acum sunt gata sa intalnesc iubirea vietii mele.

As fi ramas cu multe persoane pentru ca am tinut enorm de mult la fiecare in parte. Si as fi ramas cu ele daca mi-ar fi aratat cat de mult m-au iubit. Nu as fi plecat de langa X daca mi-ar fi aratat cat de mult ii pasa, daca atunci cand imi era foarte rau ar fi venit la mine si mi-ar fi oferit sprijinul necesar, o pastila, o cana de apa.

Stiau ca iubesc sa gatesc si unii ar fi putut sa-mi gateasca, sa vina la usa mea cu o prajiturica si sa-mi insenineze ziua.

L-as fi iubit enorm de mult pe barbatul care mi-ar fi adus flori fara motiv, care ar fi alergat dupa mine pe strada sau care m-ar fi imbratisat strans atunci cand as fi plans. L-as fi iubit si as fi ramas doar a lui daca la 5 dimineata m-ar trezi din somn doar sa-mi spuna ca ma iubeste. Nu m-as fi uitat la alt barbat daca stiam ca este complet nebun dupa mine si ar striga in gura mare acest lucru. As fi strigat si eu de fericire, as fi strigat ca sunt doar a lui.

M-as fi indragostit complet daca mergand pe strada ar fi inceput sa ploua, iar el s-ar fi oprit in ploaie. Ar fi stat fix acolo sarutandu-ma încontinuu.

L-as fi iubit pentru fiecare nebunie a lui si pentru ca langa el sunt o alta persoana, o persoana mult mai buna. Copilariile lui m-ar fi facut sa rad încontinuu, iar el ar fi stiut ca facandu-ma sa rad il iubeam din ce in ce mai mult.

As fi spus ca este barbatul vietii mele atunci cand la telefon spuneam ca „sunt ok”, iar el s-ar fi interesat unde sunt si ar fi venit sa ma ajute. Pentru ca stia ca nu sunt ok. Pentru ca m-ar fi cunoscut ca pe o carte deschisa.

L-as fi iubit pentru ca ar fi ramas cu mine in fiecare dimineata si nu s-ar fi grabit sa-si inceapa ziua fara sa ma sarute.

Genul de iubire fara margini , genul de iubire nebuna, neconditionata. Asta caut.

Ca dupa o cearta sa ma sune si sa imi spuna ca ma vrea. Ca renunta la orgoliu.

Ca e la mine la usa.

Ca ma asteapta sa ma intorc la el , desi el stia in tot acest timp ca niciodata nu as putea fi a altcuiva.

I-as fi iubit imensul suflet daca ar fi iubit la mine nebunia si nu ar fi incercat sa ma schimbe.

Ar fi stiut ce are langa el si m-ar fi apreciat. Ar fi apreciat fiecare gest, fiecare sarut.

Ar fi apreciat cand, dupa o cearta, as fi fost la usa lui dorind sa ne impacam.

Ar fi apreciat cand i-as oferi cadouri fara nici o semnificatie si nu m-ar crede nebuna cand i-as gati doar din placere, doar pentru el.

M-ar fi iubit mai mult probabil cand as fi renuntat la telenovela pentru a ma uita cu el la meci. L-as fi rasfatat pentru ca el ma face sa ma simt o rasfatata.

Ne-am fi rasfatat reciproc. Ne-am fi certat, batut cu perne, gadilat, iubit.

Ar fi fost al meu si eu a lui.

Ar fi fost o iubire nebuna.

16 lucruri de facut vara asta !

Dintre atatea si atatea lucruri de facut in viata, mi-am ales 16 lucruri de facut in aceasta vara.

1. Sa mergi cu masina la nimereala pe drumuri necunoscute.

2. Sa incepi o bataie cu mancare/vopsea.

3. Sa iesi la o intalnire cu o persoana despre care nu stii nimic.

4. Sa petreci cea mai minunata zi cu 0 lei in buzunar.

5. Sa dansezi in ploaia de vara.

6. Sa stai o zi fara telefon mobil sau internet. ( macar de rezisti atat )

7. Sa te urci intr-un autobuz a carui ruta nu o cunosti si sa iti redescoperi orasul.

8. Sa te urci in primul tren si sa cobori la prima destinatie.

9. Sa iei un catel fara stapan in casa, sa-l speli, sa-l hranesti si sa incerci sa-i gasesti un stapan iubitor.

10. Sa dormi sub cerul instelat.

11. Sa adormi cu persoana iubita pe plaja.

12. Sa vezi rasaritul.

13. Sa gatesti pentru iubitul tau ( sau macar sa incerci ) si sa il inviti la o cina surpriza.

14. Sa cumperi unui prieten lucrul pe care si l-a dorit intotdeauna, dar dintr-un motiv sau altul nu si l-a cumparat niciodata.

15. Sa inveti sa mergi cu rolele.

16. Să încerci o mâncare care îţi provoacă frică.